Patriarhul Daniel împlinește 75 de ani. Din satul Dobrești până la Catedrala Națională, biografia teologului care a transformat cea mai veche promisiune a României într-o catedrală ridicată pentru generațiile viitoare

Biografia Patriarhului Daniel cuprinde școli, publicații, instituții medicale, structuri pentru diaspora și zeci de inițiative culturale.

Daniel Ciobotea (pe numele de mirean) s-a născut la 22 iulie 1951, în satul Dobrești din județul Timiș, ca al treilea copil al învățătorilor Alexe și Stela Ciobotea. La botez a primit numele Dan‑Ilie, apoi a urmat școala primară în satul natal, gimnaziul la Lăpușnic și liceul la Buziaș și Lugoj, înainte de a intra, în 1970, la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale formării sale este traseul confesional surprinzător pentru un tânăr teolog român din anii comunismului. După cursurile doctorale din capitală, sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae, a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, apoi la Facultatea de Teologie Catolică a Universității „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Alte articole

Ce să NU faci în Duminica a treia după Paște. Duminica Mironosiţelor trebuie trăită în linişte şi reculegere

Patriarhul Daniel, șeful Bisericii Ortodoxe Române, le cere bani credincioșilor pentru finalizarea picturilor Catedralei Naționale. S-au cheltuit deja aproximativ 270 de milione de euro pentru construcția gigantomană

În 1979, Daniel și-a susținut doctoratul la Strasbourg, cu o teză despre raportul dintre teologie și spiritualitate; în 1980 a prezentat la București o versiune extinsă, lucrată sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae. Această formație explică o trăsătură constantă a profilului său: interesul pentru identitatea ortodoxă, dublat de capacitatea de a lucra în limbajul dialogului ecumenic. Între anii 1980 și 1988 a fost lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, în Elveția, devenind director adjunct între 1986 și 1988 și profesor asociat la Geneva și Fribourg, scrie EVZ.

Într-o epocă în care țara noastră era izolată, viitorul patriarh a dobândit experiența unui mediu internațional și interconfesional. La 6 august 1987, el a intrat în monahism la Mănăstirea Sihăstria, primind numele Daniel. Naș de călugărie i-a fost însuși părintele Ilie Cleopa. După care a fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah.

Căderea comunismului l-a găsit consilier patriarhal pentru teologia contemporană și dialogul ecumenic. La 12 februarie 1990, Daniel a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”, iar la 7 iunie, în același an, a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. La 38 de ani a devenit unul dintre ierarhii noii perioade istorice deschise după prăbușirea dictaturii.

Vezi și Doliu în lumea teatrului și filmului românesc. A murit actrița Dana Tapalagă, ce a scris în unul dintre ultimele sale mesaje de pe rețelele de socializare

Cei 17 ani petrecuți în capitala Moldovei au conturat stilul care avea să-i definească patriarhatul: întemeierea de instituții și folosirea mijloacelor moderne de comunicare. În acea perioadă au fost dezvoltate Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae”, școli teologice și sanitare, centre culturale și de restaurare, Centrul medical „Providența”, Institutul Trinitas și Radio Trinitas, care a început să emită pe 17 aprilie 1998. În 2005 a apărut „Ziarul Lumina”, iar în 2007 a fost înființat postul Trinitas TV.

Daniel a fost ales Patriarh la 12 septembrie 2007 și întronizat la 30 septembrie, devenind al șaselea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, în chiar anul aderării României la Uniunea Europeană.

La mai puțin de o lună după întronizare, acesta a organizat Centrul de Presă Basilica, reunind radioul, televiziunea, cotidianul „Lumina”, agenția de știri și biroul de presă. De asemenea, au urmat consolidarea administrației bisericești, dezvoltarea eparhiilor din diaspora, proiecte sociale și medicale, ani omagiali și comemorativi și extinderea calendarului sfinților români.

Patriarhul Daniel nu a inventat proiectul Catedralei Naționale, ci l-a moștenit. Ideea unei catedrale reprezentative a prins contur după Războiul de Independență din anul 1877.

În 1884, Regele Carol I a înaintat Parlamentului proiectul unei legi pentru construirea catedralei, iar bugetul statului prevedea cinci milioane de lei aur, aproximativ 5% din bugetul țării din acel an. Însă proiectul a trecut apoi prin concursuri, subscripții, schimbări de amplasament și lungi amânări.

După Marea Unire, Regele Ferdinand a emis în anul 1920 un hrisov pentru ridicarea unei biserici monumentale în memoria victoriei din războiul de întregire. În 1929, Patriarhul Miron Cristea a sfințit un amplasament la poalele Dealului Mitropoliei, însă criza economică, Al Doilea Război Mondial și apoi regimul comunist au îngreunat proiectul.

Patriarhul Teoctist l-a readus în atenție după Revoluție; s-au încercat amplasamente în Piața Unirii, iar în 2005 a fost aleasă zona Dealului Arsenalului. Terenul a fost predat Patriarhiei în 2006.

La 29 noiembrie 2007, la doar două luni de la întronizare, a pus piatra de temelie și a sfințit locul. Au urmat trei ani de consultări pentru proiectare, autorizarea din 2 septembrie 2010 și deschiderea șantierului pe 20 decembrie 2010; lucrările de infrastructură au intrat în ritm în 2011. În locul unei noi amânări, mandatul acestuia a produs succesiunea rară fără de care marile proiecte rămân simbolice: amplasament, proiect, autorizație, finanțare, execuție, consacrare și utilizare.

Ulterior, la 25 noiembrie 2018, în anul Centenarului Marii Uniri, altarul catedralei a fost sfințit de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și de Patriarhul Daniel. Sub Sfânta Masă au fost așezate moaște ale martirilor de la Niculițel și ale Sfântului Constantin Brâncoveanu, împreună cu o listă ce cuprinde numele a 350.000 de eroi români cunoscuți din istorie.

La 26 octombrie 2025, anul Centenarului Patriarhiei Române, cei doi patriarhi au oficiat și slujba de sfințire a picturii, înconjurați de un sobor de preoți.