Aproape 13.000 de elevi au lipsit de la proba de română la simulare Evaluare Națională 2023. Patru au fost eliminați pentru că au încercat să copieze

Simulare Evaluare Națională 2023. Peste 164.000 de elevi din cei 177.000 de elevi înscriși în clasa a VIII-a la începutul anului școlar curent au susținut luni proba scrisă la Limba şi literatura română din cadrul Evaluării Naționale a absolvenților de clasa a VIII-a (EN VIII). În urma unor tentative de fraudă, patru elevi au fost eliminați din sală.

Simularea EN VIII continuă marți, 21 martie, cu proba scrisă la Matematică, și se încheie miercuri, 22 martie, cu proba scrisă la  Limba și literatura maternă.

Subiectele sunt elaborate pe baza conţinuturilor şi a competenţelor asociate acestora, conform programelor aprobate de Ministerul Educației.

Rezultatele vor fi comunicate în data de 29 martie 2023 și vor fi analizate la nivelul fiecărei unități de învățământ prin discuții individuale cu elevii, dezbateri la nivelul clasei, ședințe cu părinții, precum și la nivelul consiliului profesoral, în vederea adoptării unor măsuri adecvate fiecărei situații în parte, scopul fiind îmbunătățirea performanțelor școlare.

Notele obținute nu se trec în catalog. Prin excepție, la solicitarea scrisă a elevului, acestea pot fi trecute în catalog.

Obiectivele urmărite prin organizarea simulărilor sunt familiarizarea elevilor cu rigorile unei examen real și optimizarea rezultatelor obţinute de către elevi la finalul studiilor gimaziale/liceale, a transmis Ministerul Educației.

Potrivit edupedu.ro, subiectele pe care elevii de clasa a VIII-a le-au primi la proba de limba și literatura română de la simulare Evaluare  Națională 2023 au fost, în principal, cerințe pe baza a două texte la prima vedere. Elevii au avut un timp de lucru de 2 ore, iar din oficiu primesc 10 puncte.
Primul text a fost un fragment din ”Dansul ursului” de Ion D. Sîrbu, iar al doilea din ”30 de ani în șa” al lui Felix Țopescu.

Ce subiecte au primit elevii la proba de română la simulare evaluare națională 2023

„Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1 „Examenele de sfârşit de an fuseseră fixate mai devreme […]. Orele de studiu se înmulţiră. Deşi în copilărie timpul e de zece ori mai dens decât la maturitate, programul a trebuit totuşi să fie mai intensiv. O zi de vară, când ai între doisprezece şi cincisprezece ani cum aveau Silvia şi cei doi băieţi, poate să înceapă la ora şase dimineaţa şi să se sfârşească abia la nouă sau zece seara. E adevărat că seara picau de somn şi de oboseală. Dar, în răstimpul acestei lungi zile, aveau timp pentru tot şi toate: călăreau patru ore, studiau (singuri sau cu domnişoara Stela) alte patru sau cinci ore şi tot le mai rămânea timp pentru o baie în lac, o goană prin pădure, o trântă pe iarbă sau o vizită în parc. […]

Ultimul eveniment dinainte de examene fu apariţia acelei păsări miraculoase. Lucian o descoperi într-o seară. […] Se întoarse în fugă, ca să-i cheme pe Silvia şi pe Roland.

— Veniţi, le spuse, aşa ceva nu s-a mai văzut: o imensă pasăre roz. Roz ca un trandafir, roz ca o tartă de fragi şi zmeură, roz ca obrazul Silviei când scrie scrisori…

Merseră cu toţii. Şi văzură. Într-un luminiş, sub sălcii, foarte aproape de păpuriş şi apă, aproape vertical, cu ciocul său imens pe piept, obosit şi nemişcat… un pelican. Părea că doarme. Era un pelican adevărat, asta o spunea chiar şi baci Simion, care ştia mai totul despre păsările de apă. „Dar ce caută aici?” se întrebară copiii. Doar toată lumea ştie că pelicanii sunt păsări ale Deltei. Şi Delta e foarte departe… […]

Peste trei zile, într-o seară, în sfârşit, se ridică iar în sus. Cu greu, foarte cu greu. În locul de unde decolase, rămaseră ca amintire câteva pene pe care Silvia le adună şi le făcu buchet. […]

Cu cele câteva pene roz se termină şi visul roz de pe marginea lacului. […]

În timpul examenelor, copiii au fost găzduiţi la familia Eneea şi Lili Giurcă, întrucât lucrau aproape de colegiu. Totul a decurs conform aşteptărilor. Profesorii de la colegiu avură răbdarea de a-i examina îndelung pe cei doi băieţi care erau în clasa a patra. Au strălucit la română şi latină […]. La matematici „a mers” – nu grozav, totuşi, destul de onorabil. Restul materiilor li s-a părut o simplă formalitate: copiii ştiau carte, scriau corect […].

Silvia îşi trecu examenele de clasa întâi de liceu la „Domniţa Ileana”. Povesti la română despre lacul codrilor albaştri şi nuferii galbeni, povesti la istorie despre bătălia de la Thermopile, povesti la matematici despre aducerea la acelaşi numitor şi despre calculul suprafeţelor trapezului, povesti la geografie, cu zeci de exemple din vasta ei experienţă, care e deosebirea dintre un pârâu, un râu şi un fluviu, dintre o baltă, un iezer şi un lac, dintre o insulă, o peninsulă şi un istm. Se terminase examenul, ea continua să le povestească doamnelor profesoare cine este Tama, cum de e măgarul Gary un mare filosof şi actor şi cât e de deştept dacă ştii să-l întrebi în limba lui. Le explică de ce nu le place cailor mirosul de usturoi, ce a păţit vidra care a dorit să aibă ochi albaştri, cum e în pădure când plouă şi care e adevărul despre puii de cuc. […] A primit nota zece pe linie.

Ar fi urmat vacanţa. Divina vacanţă în pădure, cu cai, nu departe de un lac fermecat. Ce putea fi mai frumos? Cărţile de aventuri îi aşteptau: trecuseră de vârsta şi problemele lui Huckleberry Finn, acum urmau cele ale lui Ionuţ Jder, d’Artagnan, David Copperfield. Îi aşteptau romanul-fluviu „Tarzan” (scris de un lord englez al cărui nume nu se putea pronunţa nicicum), „Omul invizibil”, „Gulliver în Ţara Uriaşilor”. Dar şi „Baltagul”, „La Medeleni”, „Fram, ursul polar”.

 

Textul 2 „O probă deosebit de dificilă a fost cea de-a 15-a a concursului hipic de la Varşovia, la care eram înscrişi din oficiu – pentru „Premiul Învingătorilor” – primii trei clasaţi în probele disputate anterior, astfel că la start s-au prezentat cei mai buni călăreţi şi cai care evoluaseră pe parcursul a 12 zile de concurs.

Dintre români au concurat doar doi călăreţi: Toma Tudoran cu calul Rayon de Soleil şi subsemnatul. De partea cealaltă erau majoritatea aşilor germani, francezi şi polonezi.

Lupta se anunţa foarte grea, mai ales că ploua neîntrerupt de cinci zile. Terenul de concurs şi cel de încălzire se transformaseră într-o mlaştină în care picioarele cailor se afundau până peste glezne, iar noroiul lăptos ne stropea, împroşcând totul în jur.

Ajuns la teren, eram convins că juriul concursului va interzice disputarea unei probe atât de grele pe o asemenea pistă desfundată şi pe o ploaie care nu mai contenea.

Călăreţii şi caii stăteau zgribuliţi, care pe unde putea, şi nimeni nu mai era dispus să încalece pe o astfel de vreme.

Deoarece regulamentul nu permitea întreruperea concursului, s-a anunţat la megafoane că, după o prealabilă recunoaştere a parcursului de către participanţi, proba se va disputa în orice condiţii. Nimănui nu-i venea să creadă, dar hotărârea era luată, ceea ce i-a determinat pe mulţi dintre concurenţi să nu participe. […]

Proba începuse şi deja câţiva călăreţi alergaseră, printre ei aflându-se şi Toma Tudoran, care, după un parcurs executat într-un timp excelent şi având doar o dărâmare, avea să se claseze pe locul al treilea (!).

Îmi mai rămăseseră numai zece minute pentru a-mi pregăti calul şi, deşi nu se mai vedea iarba, totulfiind acoperit de apă, […] eram gata de luptă cu… ploaia, noroiul şi obstacolele.

Faptul că, până să intru în concurs, niciun concurent nu terminase proba cu zero puncte penalizarem-a ambiţionat să fac totul spre a realiza ceea ce nimeni nu reuşise până atunci.

Nu cred ca în cei 650 de metri ai parcursului să fi respirat și eu, şi Jolka mai mult de cinci-şase ori în viteza în care am alergat. Cu un simţ extraordinar al obstacolului, Jolka prindea bătăi excelente, strângea picioarele, îşi arcuia şira spinării şi gâtul în timpul săriturilor cum nu m-aş fi aşteptat. În paranteză fie spus, din cauza greutăţii lui, calul se teme de căzăturile care i-ar provoca neplăceri şi, de aceea, pe terenurile alunecoase aleargă şi sare mult mai atent. Spiritul lui de conservare se manifestă cu atât mai puternic, cu cât condiţiile în care este pus să parcurgă un traseu cu obstacole sunt mai grele. De fapt, majoritatea accidentelor pe care le fac caii se produc nu la obstacolele mari, ci la cele mai mici, la care atenţia este mai redusă; de aceea, când un cal a ajuns să participe pe obstacole de categoria grea (1,50 –1,60 metri), nu este recomandabil să fie pus în situația de a mai sări în probele de categorii inferioare.

Revenind la cursa Jolkăi în „Premiul Învingătorilor”, trebuie să spun că în zborul ei peste obstacole nu a atins niciunul, ceea ce m-a plasat până în acel moment pe primul loc. Vă închipuiţi prin ce emoţiiam trecut în continuare, când urmăream din tribună evoluțiile celor care alergau după mine…“

Felix Țopescu, 30 de ani în șa

Citește și: Calendar an școlar 2023-2024. Elevii încep școala pe 11 septembrie și o încheie pe 21 iunie