Pensia nu începe neapărat în aceeași zi în toate țările. Motivul este că vârsta și condițiile de pensionare diferă de la un stat la altul. În terminologia Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), aceste drepturi sunt cunoscute sub denumirea de „pensii comunitare”.
Regulile se aplică persoanelor care au realizat perioade de asigurare în România și într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Sistemul de coordonare a pensiilor se aplică și în relația cu Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, transmite Digi24.
Pentru stabilirea dreptului la pensie în România, perioadele de contribuție realizate în țară sunt luate în calcul împreună cu cele confirmate de instituțiile competente din celelalte state. Astfel, o persoană poate îndeplini condiția minimă de stagiu prin cumularea anilor lucrați în mai multe țări, chiar dacă perioada realizată într-un singur stat nu ar fi suficientă pentru deschiderea dreptului la pensie. Important este că fiecare țară plătește doar partea de pensie corespunzătoare perioadelor în care persoana a fost asigurată în sistemul respectiv.
Pentru stabilirea pensiei, instituțiile competente calculează mai întâi o pensie teoretică, luând în considerare toate perioadele de asigurare confirmate. Ulterior, fiecare stat stabilește partea care îi revine, proporțional cu perioada în care persoana a contribuit la sistemul său. Acest principiu este cunoscut drept „pro rata temporis”. În anumite situații, instituția poate calcula și o pensie exclusiv pe baza perioadelor de asigurare realizate în statul respectiv. Cele două rezultate sunt apoi comparate, iar persoanei îi este acordată suma mai avantajoasă, potrivit regulilor aplicabile.
Există și o situație specială pentru perioadele de asigurare mai mici de un an. Unele state nu plătesc o pensie distinctă pentru o perioadă atât de scurtă. Cu toate acestea, lunile respective nu se pierd, ci pot fi luate în calcul de celelalte state în care persoana a fost asigurată pentru perioade mai lungi.
Citeşte şi: Datoria statului a depășit 1.200 de miliarde de lei. România trece din nou peste pragul de 60% din PIB
Faptul că o persoană îndeplinește condițiile de pensionare în România nu înseamnă automat că va primi, în aceeași perioadă, și pensia dintr-un alt stat. Fiecare țară are propriile reguli privind vârsta standard de pensionare și condițiile necesare pentru acordarea drepturilor. Prin urmare, o persoană poate începe să primească pensia din România, în timp ce partea aferentă perioadei lucrate într-o altă țară va fi acordată ulterior, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația acelui stat. De aceea, persoanele care au lucrat în mai multe țări sunt sfătuite să verifice din timp condițiile de pensionare din fiecare sistem în care au contribuit.
În mod obișnuit, cererea de pensionare se depune la instituția competentă din țara în care persoana locuiește. Dacă solicitantul locuiește într-un alt stat membru și a fost asigurat și acolo, instituția respectivă va comunica cu autoritățile române și cu celelalte instituții implicate în stabilirea drepturilor. Nu este necesară, în acest caz, deplasarea în România doar pentru depunerea unei cereri separate. Dacă persoana locuiește într-un stat în care nu a fost niciodată asigurată, cererea poate fi transmisă instituției din țara în care a lucrat ultima dată.
Pentru stabilirea pensiei, solicitantul trebuie să prezinte documentele necesare dovedirii perioadelor de activitate și a drepturilor de pensie din România. O atenție deosebită trebuie acordată perioadelor lucrate înainte de 1 aprilie 2001. Pentru acestea, pot fi necesare documente precum carnetul de muncă sau adeverințe eliberate în condițiile prevăzute de lege de foștii angajatori. Începând cu 1 aprilie 2001, perioadele de asigurare din sistemul public sunt evidențiate electronic de casele teritoriale de pensii.
Dacă persoana nu mai deține carnetul de muncă, perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 pot fi dovedite, în condițiile stabilite de CNPP, prin adeverințe eliberate de foștii angajatori, de deținătorii legali ai arhivelor sau de operatorii economici autorizați în condițiile legii. Obținerea acestor documente revine solicitantului, care trebuie să facă demersurile necesare pentru recuperarea dovezilor privind perioadele lucrate.
Citeşte şi: Cătălin Botezatu a rupt tăcerea despre viaţa sa intimă. „Eu am ales de mult”
După depunerea cererii, instituțiile de pensii din statele în care persoana a lucrat își transmit informațiile necesare pentru verificarea perioadelor de asigurare. Comunicarea dintre autorități se realizează, în principal, prin intermediul sistemelor electronice. După analizarea datelor, fiecare instituție emite propria decizie cu privire la drepturile de pensie care îi revin persoanei. Totuși, schimbul de informații dintre autorități nu înseamnă că solicitantul este scutit de obligația de a prezenta documentele necesare pentru dovedirea perioadelor de activitate. Deoarece dosarul poate implica mai multe instituții și mai multe state, soluționarea cererii poate dura mai mult decât în cazul unei pensii stabilite exclusiv pe baza perioadelor lucrate în România. De aceea, este recomandat ca demersurile să înceapă din timp. Comisia Europeană recomandă solicitarea informațiilor cu aproximativ șase luni înainte de data estimată a pensionării.
Și persoanele care beneficiază deja de pensie din sistemul public românesc și au lucrat într-un alt stat membru pot solicita stabilirea sau revizuirea drepturilor pe baza perioadelor de asigurare din străinătate. Potrivit CNPP, pensia calculată prin aplicarea regulilor europene este comparată cu pensia națională aflată în plată, iar persoanei i se acordă cuantumul mai avantajos.