Pictează, scrie şi face daruri deşi viaţa a condamnat-o la întuneric. Adina, Moş Crăciun pentru copiii sărmani

Adina Georgescu ne-a scris pe adresa redacției oferindu-și ajutorul pentru o copilă amărâtă. Până aici, nimic deosebit. Dar pe măsură ce citeam rândurile, începeam să înțeleg unele greșeli din text. Adina este oarbă. Și-a pierdut vederea din cauza unei operații complicate. A ascultat reportajul despre Dorina Popa și a hotărât încă o dată că faptele bune care pornesc din suflet îi definesc acum viața.

Oana Popescu
24 dec. 2013, 14:16

Nu este o greșeală de exprimare, Adina ne-a scris. Umbra care a pus stăpânire peste ochii ei nu a reușit să-i anuleze bunănatea, optimismul sau pofta de viață. Ni se adresează direct ca și când ne-ar vedea. Ne prinde de mână și ne conduce sigură în universul ei.

E puterea unui om a cărui căldură interioară a învins o soartă potrivnică. Poate sună ironic, dar Adina la cei 60 de ani ai ei, este mai vie decât mulți dintre noi, cei mai tineri. Lecția ei de viață merită ascultată și urmată. Închideți ochii pentru câteva secunde, ridicați-vă și încercați să pășiți. Încercați să scrieți două rânduri sau să desenați o floare. Căutați-vă calea printre ceilalți, cei intoleranți, grăbiți, pierduți în amănuntele unei vieți trăite pe repede înainte.

Se spune că frica poate fi învinsă numai de speranță. A fost și mecanismul prin care Adina și-a acceptat condamnarea cu zâmbetul pe buze și cu multă lumină în suflet. Fost cercetător în domeniul informaticii, Adina și-a inventat un sistem prin care să poată folosi calculatorul pentru scris fără a cheltui sume imense pe softuri dedicate persoanelor nevăzătoare.

Providența i-a luat darul vederii, dar i-a oferit cumva, la schimb, o calitate din ce în ce mai rar întâlnită: umanitatea.

Alte articole