Plânsul bebeluşului activează zone specifice din creierul mamei

Potrivit cercetării, realizate în 11 țări și publicate în revista Academiei americane de științe (PNAS), o mamă care își aude copilul plângând va avea tendința să urmeze mereu același tip de comportament: să-l ia în brațe și să-i vorbească pentru a-l liniști.

Înțelegerea mecanismului acestor reacții la nivel cerebral ar putea permite identificarea factorilor de risc în cazurile de abuz față de copii, potrivit cercetătorilor din cadrul Institutului național american de sănătate (NIH), realizatorii acestui studiu.

Autorii studiului au analizat, cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică (RMN), legătura dintre comportamentul maternal și creier, la un grup de 684 de femei devenite mame pentru prima oară în Argentina, Belgia, Brazilia, Camerun, Franța, Israel, Italia, Japonia, Kenya, Coreea de Sud și Statele Unite.

Interacțiunile dintre mame și copiii lor de cinci luni au fost observate și înregistrate pentru a vedea dacă acestea răspund plânsetelor copiilor prin afecțiune, distrându-i, hrănindu-i, schimbându-le scutecele, luându-i în brațe sau vorbindu-le.

Alte articole

Cât de periculoase pentru sănătate sunt mezelurile. Rezultatele îngrijorătoare ale unui studiu

Bullying-ul ia amploare în școlile din România. 9 din 10 profesori spun că elevii sunt victime ale fenomenului de bullying

Comparând rezultatele imagistice cu cele ale altor grupuri de femei, cercetătorii au constatat, în plus, că tinerelor mame și celor care au mai mulți copii li se activează regiuni similare din creier atunci când copilul plânge.

Studiul constată că plânsetele activează, la cea mai mare parte dintre femei, o regiune cerebrală care guvernează mersul și vorbirea, precum și zonele frontale din creier dedicate limbajului și interpretării sunetelor.

”Aceste rezultate sugerează că gesturile mamelor, ca răspuns la plânsetele bebelușilor sunt bine programate în creier și comune tuturor culturilor”, este concluzia autorilor studiului.

Studiul de față vine în completarea altor cercetări care demonstrează că femeile și bărbații răspund diferit la plânsetele bebelușilor. Astfel, în timpul nopții, bărbații au tendința să audă mai puțin plânsetele copiilor, în comparație cu femeile care se ridică pentru a-i împăca.

Chiar dacă rolurile parentale au evoluat în ultimele decenii, studii recente spun că tot mamele sunt cele care, cel mai adesea, realizează muncile casnice și activitățile legate de copii.