Profesorul D’Andria a declarat pentru Discovery News ca a folosit mitologia antica greco-romana in cercetarea care a dus la descoperirea portii spre Infern.

„Am gasit poarta lui Pluto reconstituind ruta unui izvor termal. Indr-adevar, izvoarele Pamukkale, care duc la formarea faimoaselor terase din travertin (n.r. tuf calcaros, alb-cenusiu, care se poate lustrui ca marmura) , isi au originea in aceasta pestera”, a declarant cercetatorul italian.

Cicero sau geograful grec Strabo au mentionat in scrierile lor poarta spre Infern, localizand-o in Turcia, informeaza Discovery News, citat de Yahoo News. Pana acum insa, nimeni nu a reusit sa o gaseasca.

„Acest spatiu este plin de vapori, atat de densi incat cu greu poti vedea pamantul. Orice animal care intra aici se intalneste pe loc cu moartea. Am eliberat inauntru vrabii, care si-au dat ultima suflare pe loc”, scria Strabo (64 i.Hr. – 24 i.Hr.).

Portalul spre lumea de dincolo pare si astazi la fel de toxic. „Am observant proprietatile letale ale pesterii in timpul sapaturilor. Mai multe pasari au murit dupa ce s-au apropiat de intrare, omorate instant de aburii cu dioxid de carbon”, a spus D’Andria.

Potrivit Discovery News, aburii emana din pestera de sub poarta, decorata cu coloane inscriptionate cu mesaje pentru zeul Infernului Pluto. Grupul de oameni de stiinta italieni a mai descoperit si ruinele unui templu deasupra pesterii. Francesco D’Andria lucreaza acum la reconstructia digitala a templului.

In mod uimitor, aceasta nu este singura poarta spre lumea de dincolo. In desertul Karakum din Turkmenistan, scrie Daily Mail, exista o groapa care arde de mai bine de 40 de ani. Geologii care au studiat zona si au gasit un zacamant de gaz natural i-au dat foc, in speranta ca acesta se va consuma. Flacarile ard de atunci neincetat, fapt care i-a determinat pe localnici sa boteze locul „poarta spre Iad”.

Geologii sovietici, autorii sapaturilor ce intentionau sa plaseze o sonda aici in 1971, au lovit o pestrea plina cu gaz natural. La nivelul solului s-a produs prabusrea instalatiilor de foraj, lasand un crater de 70 de metri in diametru. Temandu-se ca s-ar putea scurge gaze otravitoare pentru oameni, specialistii s-au hotarat sa aprinda gazul. Ipoteza acestora prevedea ca in cateva zile combustibilul sa arda in totalitate, dar gazul alimenteaza incendiul si astazi. Focul emite o stralucire aurie, vizibila de la cateva mile distanta. Locatia se aflla la aproximativ 260 de kilometri nord de Ashgabat, capitala Turkmenistanului. 

Conducerea statului a vizitat site-ul si a hotarat lichidarea incendiului, lucru neintamplat pana acum. Zona cuprinsa intre Marea Caspica, raul Kyzyl desertul Kum este bogata in resurse de ulei si gaze naturale.