„Poetul” Nicolae Ceauşescu. A fost descoperită o poezie scrisă de mâna dictatorului

Imediat după venirea la putere, Ceauşescu a cerut să-i fie păstrate şi dactilografiate notiţele făcute la diverse reuniuni. Din prezidiile adunărilor, pe când vorbitorii cuvântau conform regiei şi scenariului prestabilit, Ceauşescu scria, în carneţel, ,,punctele” de atins în ,,concluzii”. Alteori făcea înmulţiri şi împărţiri pe baza cifrelor de plan, costuri şi producţie. Sau nota propoziţii diverse. Acestora din urmă li se conferea calitatea de cugetări, ,,rodul unei gândiri revoluţionare”.

Secrete comuniste şi doseli postceauşiste 

Poezia pe care am identificat-o, dimpreună cu câteva panseuri şi corecturi de mână pe textul unui discurs din anii ’70 s-au ,,rătăcit“ într-un dosar al Cancelariei CC al PCR din ultimii ani de putere. Istoria aventuroasă a acestor dosare a început la câteva ceasuri după fuga lui Ceauşescu. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, Armata s-a făcut stăpâna arhivei partidului. Documentele au fost azvârlite în camioanele sale şi zăvorâte sine die în depozitele militare. Abia după câţiva ani, au început a fi slobozite, treptat, în circuitul cercetării prin Arhivele Naţionale. Cu multe şi însemnate lipsuri. Din dosarele unor importante şedinţe ale nucleului de decizie lipsesc, bunăoară, stenogramele. Adică strict-secretele: discuţiile lămuritoare privind cauzele, contextul şi efectele reale ale deciziilor, precum şi informările făcute celorlalţi de Ceauşescu asupra întâlnirilor sale bilaterale cu şefi de partide şi state.

Românul s-a născut poet…

Alte articole

Obiectele apărute după comunism care valorează o avere. Românii care le mai au acasă se pot îmbogăți

Cum petreceau de Paște Nicolae și Elena Ceaușescu. Ce meniu aveau de sărbători și ce cerințe speciale respectau angajații lor

În poezia scrisă de mână, Ceauşescu nu respecta ortografia şi punctuaţia. Nu reuşise să le înveţe în şcoala primară. Se poate observa că, pe parcursul celor cinci strofe, nu a folosit absolut niciun semn de punctuaţie, cu excepţia unui singur punct, pus la finalul primei strofe. N-avea răbdare nici să scrie toate literele cuvintelor. Astfel că multe pasaje sunt aproape ilizibile, după cum se observă şi din facsimilele alăturate.

Poezia pare să nu fi fost scrisă dintr-odată. Mai întâi a scris primele trei strofe, cu o cerneală ceva mai deschisă la culoare. Ulterior, cu o cerneală ceva mai închisă, a operat o corectură la ceea ce compusese deja, după care a mai produs două strofe.

Despre aptitudini literare, nici vorbă. Dar dacă autorul şi-ar fi transmis ,,poemul” diriguitorilor propagandei, intra urgent în manualele şcolare. Cu mici ajustări, n-ar fi distonat de creaţiile ,,angajante” semnate de unii poeţi consacraţi. În plus, Ceauşescu acumulase şi aici experienţă, ,,adaptând” versurile de la ,,Trei culori…” ca să devină imn ,,mobilizator”, scrie historia.ro.

„Poemul”

De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.

Scrie de daci şi de romani
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii

Scrie de ce ni (sic! – n.r.) drag, de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii

Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem

În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu ca sângele vărsat în bătălii