Pornoreferendum

Mai precis pe cum trebuie să numărăm şi pe principiul sănătos că ura populaţiei pentru ăilalţi trebuie să fie mai mare decât ura pentru ai noştri. Pe alte meleaguri se poate şi altfel. În iunie 2011, în campania pentru referendumul lor, italienii s-au bazat pe iubire, la propriu, ilustrând frumosul sentiment cu o droaie de videoclipuri. Fraţii noştri de gintă latină au trebuit să să se pronunţe, printre altele, asupra dreptului parlamentarilor şi a membrilor guvernului de a nu se prezenta în faţa justiţiei dacă programul oficial nu le permite, normă invalidată, coincidenţă, de Curtea lor Constituţională. Şi, ca să se stimuleze introducerea buletinelor în urnă, s-a apelat la scene clasice din filme de toate genurile. S-a început cu faza orgasmului simulat într-un restaurant, din „Când Harry o întâlneşte pe Sally", cu Billy Crystal şi Meg Ryan. N-a fost suficient, aşa că s-a ajuns şi la filmuleţe porno adevărate, cu care nu i-ar fi fost ruşine nici Cicciolinei. La noi, din cauza sentimentului de lehamite provocat de crâncena luptă politică, o mişcare cu deviza „Faceţi dragoste, nu dosare" chiar ar avea şanse de succes. Deja s-a ajuns într-o situaţie absurdă. Referendumul va fi un meci dur între USL şi Traian Băsescu, dar nu ştim încă regulile jocului. Iniţial, pentru a-l lipi de scaun pe preşedinte, PDL-ul a mers pe o demitere a şefului statului doar dacă această demitere e votată de 50 la sută dintre alegătorii de pe listele electorale, adică de 9 milioane de oameni. Asta, în Romania, din punct de vedere practic, este echivalent cu a cere ca rezultatul unui meci de fotbal să fie omologat doar dacă nici un jucător nu se accidentează , nu primeşte cartonaş galben sau nu e eliminat. Apoi, USL-ul a schimbat legea şi a venit cu o prezenţă necesară de 50 la sută dintre alegătorii care se prezintă la vot. Cum ar veni, e suficient doar ca jucătorii să intre pe teren, nu contează ce se întâmplă după aia, dacă se taie lumina, noi tot vom avea un rezultat. Apoi, Curtea Constituţională a hotărât că eventuala demitere va fi decisă de majoritatea votanţilor, dar aceştia trebuie să vină la vot cel puţin 9 milioane. Pe undeva soluţia tip „capra cu varza" e logică, şi un meci de fotbal se întrerupe când dispare multă lume de pe teren. Dar USL-ul încearcă să ocolească hotărârea arbitrului, adică a Curţii, cu o ordonanţă de urgenţă. Deci nu mai jucăm fotbal, trecem pe rugbi. După aia s-a trecut la modificarea terenului, care e făcut mai mic ca să se marcheze mai uşor. O idee uselistă merge pe faptul că suntem mai puţini în România , aşa arată recensământul de anul trecut. Aşa e, dar rezultatul nu e omologat şi, în plus, îţi arată populaţia stabilă din ţară care nici nu trebuie să coincidă cu cei de pe listele de alegători. Dacă asta se întâmplă, înseamnă că negăm, scurt, dreptul la vot lui Nadia Comăneci, Andrei Pavel, Lucian Bute , Angela Gheorghiu şi altor două milioane de români.
De partea cealaltă, PDL-ul merge cu huiduielile din tribună. Întâmplător, Victor Ponta e interceptat discutând despre cafea, apar în stenograme doi magistraţi din CSM care şi-ar fi negociat posturile de şefi la DNA şi Parchetul general. Vinovăţia sau nevinovăţia lor va fi demonstrată în justiţie mult după referendum, dar tot ce contează e judecata de azi, de la televizor. În aceste condiţii mizerabile, o Vasilica Senzual care s-ar dezbrăca şi ar da din fund ca să cheme lumea la vot ar fi cel mai alb şi mai curat participant la lupta electorală.