POVESTE ADEVĂRATĂ: „Alex a apărut în viața mea absolut întâmpător, la o petrecere. Ne-am lăsat duşi de val un, apoi s-a năruit totul”

POVESTE ADEVĂRATĂ. Ea este D.. Și-a scris povestea nu ca să impresioneze, să sensibilizeze sau să schimbe pe cineva. A scris pentru că așa a simțit și poate că uneori așa e cel mai sincer. E este D. și are ceva de spus despre El.

03 aug. 2018, 10:21
POVESTE ADEVĂRATĂ: „Alex a apărut în viața mea absolut întâmpător, la o petrecere. Ne-am lăsat duşi de val un, apoi s-a năruit totul”

„Alex a apărut în viața mea absolut întâmpător, la o petrecere. A fost dragoste la prima vedere. Eu știam că el are deja o relație și de asta nu am vrut să-mi creez un drum cu el. Eu i-am explicat că nu pot avea o relație cu el din moment ce el este cu altcineva. A insistat foarte mult… 4 luni, 4 luni in care mă căuta tot timpul, în care am văzut că el a început să țină la mine. După aceste 4 luni nu am vorbit două săptămâni. Ne-am întâlnit tot întâmplător la o altă petrecere, destinul face că era tot data de 10. Destinul ne-a vrut împreună. Duși de val, ne-am lăsat pradă acestui destin și am avut o relație de un an. Un an plin. Relația noastră s-a bazat pe încredere, pe respect și mai ales pe iubire. Am stat lângă el la bine și la greu, și i-am rămas alături din cauza promisiunilor pe care le făcea și anume că într-o zi sau după o perioadă o sa renunțe la cealaltă relație. Deși avea această relație ne-am iubit mai presus de orice și am fost fericiți, foarte fericiți.

El m-a schimbat foarte mult și m-a ajutat să mă maturizez, m-a ajutat să devin femeia de azi. În sufletul meu știam și eram conștientă că el nu are cum să renunțe la acea relație (o relație de 7 ani), dar totuși am avut încredere în el când îmi spunea că face tot ce poate ca să renunțe la ea. Știam că la final aveam să-l pierd. Când stăteam seara în pat și mă cuprindea în brațe îmi oferea cele mai sincere sentimente, liniște, siguranță, fericire și mai ales iubire. Îi puteam citi aceste sentimente în priviri, în glas, în suflet… da, puteam vedea chiar și în suflet pentru că îmi spunea tot ce simțea, își deschidea sufletul tot timpul alături de mine. Deja ne vedeam un viitor împreună. Ne vedeam mutați împreună, la casa noastră și cu o familie frumosă. Ne vedeam deja părinți, părinții unui băiețel și al unei fetițe. Deși am fost a doua în viața lui, nu am renunțat o clipa să lupt pentru iubirea noastră care era atat de puternică. Dar toate astea au dispărut brusc. Nu a fost o despărțire, a fost doar lașitatea lui. Orbit de orgoliu și de ambiții prostești a renunța fără vreun motiv la această iubire ce ne-a unit în cele mai grele momente, a renunțat pur și simplu.

Să știi, dragă Alex, că undeva vei rămâne mereu în inima mea și poate de asta și îți doresc să fii fericit. Sincer, de dragul la tot ce îmi spuneai că înseamnă dragostea, că însemn pentru tine, fii fericit. Pentru că eu am de gând să fiu la fel. Vreau doar să-ți zic ceva ce n-am reușit și probabil că dacă nu o zic acum voi regreta mai târziu: Alex, viața e mult prea scurtă ca să o pierzi pe îndoieli, pe sacrificii, pe nimicuri. O zic pentru binele tău: iubește așa cum crezi tu că e mai bine, dar nu opri pe omul de alături să iubească și el. Nu căuta să pierzi ceea ce ai. Îți doresc binele și îți doresc pe cineva care să te iubească sincer. Chiar dacă pe alocuri ai fost un laș, meriți să fii iubit. Nu o să încep să mă umilesc, aşa cum am făcut-o până acum. Am înţeles că nu-ţi mai pasă de mine, de noi. Căci am fost „noi”. Am înţeles că ai uitat momentele frumoase pe care le-am trăit împreună, supărările pe care le-am împărţit şi mai ales, ai uitat dragostea ce ne-am purtat-o cândva. Probabil asta a fost să fie, e inexistentă şansa de a învinge soarta. Aşa ne-a fost scris, să transformăm dragostea în ură şi să ducem un război fără sens între noi, arma cea mai de preţ fiind indiferenţa. Şi nu mă plâng. Pentru că ştiu că dacă ai fi vrut, ai fi rămas lângă mine. Nu mai plâng atât de des, nu mai stau nopţile să pun cap la cap tot ce am înfruntat ca să-mi explic ce s-a întâmplat cu tine. Ştiu că nu am cum să te schimb. Acum sunt imună la toate jignirile pe care mi le adresezi mie, persoana pentru care tu ai fost totul. Nu mai dau importanţă veninului pe care mi-l injectezi prin vene, cu fiecare cuvânt dureros ce mi-l întipăreşti în suflet. Pentru că sunt o nouă eu. O fată mai rece, mai indiferentă, poate şi mai detaşată. O fată care îşi ascunde sentimentele, de frică. De frică, căci oricine altcineva poate intra în sufletul meu şi să facă vraişte, aşa cum ai făcut tu. Nu mai are rost să-ţi spun că te iubesc. Aș fi putut să-ți iert orice, dragul meu, dar absența nu ți-o pot ierta. Absența ta din viața mea doare îngrozitor de tare.

Vreau să știi că-mi lipsești mai mult ca oricând. Aș da orice din lumea asta pe o îmbrățișare de-a ta, nimic nu este mai presus decât acea îmbrățișare. Îmi lipsești în fiecare secunda chiar dacă nu mai arăt asta. Lipsa ta din viața mea este un adevărat chin. Te-am iubit așa cum nu am iubit pe nimeni și nu regret nimic din ce am făcut pentru tine, pentru că m-ai făcut o persoană mai bună,o persoană care știa să dăruiască iubire și să ierte orice. Știu și sunt conștientă că din partea ta nu mai există vreun sentiment, s-au schimbat multe între noi de o bună perioadă de timp. Orice ar fi pe viitor, tu să știi că vei rămâne iubirea vieții mele, dragostea, inima și sufletul meu. Vei rămâne veșnic în sufletul meu și nimeni și nimic nu va putea schimba asta vreodată. Te-am iubit, te iubesc și te voi iubi la infinit, te iubesc mai mult decât orice și te voi iubi mai presus de orice. Cu toate astea am învățat să nu fiu niciodată a doua. Iar azi nu mai contează dacă se întoarce sau nu, dacă va realiza că deși desparțiți iubirea noastră nu a murit. Nu mai are la cine să se întoarcă pentru că eu am ales să merg mai departe, am ales să las iubirea noastră în spate.”