POVESTE ADEVĂRATĂ DE GROAZĂ. O fetiţă moare, la propriu, la câteva zile. „Mi-e frică că într-o zi, Ana, …..”

În orăşelul în care trăieşte toţi o cred o fiinţă cu puteri miraculoase, incredibile. Mama ei a rugat să nu îi fie dat numele întreg al fetiţei şi nici a orăşelului în care trăiesc ele, deoarece fetiţa suferă de o boală pe cât de rară pe atât de cumplită.

27 sept. 2015, 14:28
POVESTE ADEVĂRATĂ DE GROAZĂ. O fetiţă moare, la propriu, la câteva zile. „Mi-e frică că într-o zi, Ana, …..”

Mama fetiţei îşi aduce aminte perfect cum a început totul, scrie lumeamisterelor.ro. „Prima oară când s-a întâmplat minunea, ţin minte, că era chiar în seara de Crăciun. Ana, fetiţa mea, avea pe atunci doar 2 ani jumătate. Împodobisem bradul şi aşteptam să vină Moşul şi să ne aducă daruri.
Când a intrat Moş Crăciun (vecinul nostru) atât eu cât şi băiatul meu am început să strigăm şi să ne bucurăm. Eu o ţineam strâns pe Ana de mână, când, brusc, am simţit cum îmi alunecă printre degete şi se prăbuşeşte greoi pe podea.

Citeşte şi Un preot spune că l-a VĂZUT pe DUMNEZEU după ce a murit pentru 48 de minute. Cum arată este UIMITOR FOTO

În primul moment m-am gândit că de emoţie, pur şi simplu, mititica leşinase. Ne-am grăbit să o ridicăm şi s-o întindem pe pat, dar ea era inertă, nici nu mai răsufla. Înnebunită de groază i-am făcut respiraţie gură la gură, dar degeaba. Soţul meu i-a ascultat inima şi mi-a spus că a încetat să mai bată. O ţineam în braţe şi îl imploram pe Dumnezeu să o lase să trăiască. Mă rugam printre lacrimi amare. Între timp, vecinul nostru dăduse fuga după un doctor.

La un moment dat, ca prin minune, miracolul s-a produs. Ana şi-a revenit, încet-încet, la viaţă, a început să respire, inima a început din nou să-i bată. Când au apărut doctorii, ea era deja în picioare, toţi am crezut că a fost un leşin. Dar în momentul în care micuţa a început să ne povestească cu lux de amănunte ce se petrecuse în cameră, în timp ce ea fusese „moartă”, atunci am rămas mirată. Prin ceea ce spunea Ana, dovedea că, în tot acel răstimp, ea fusese pe deplin conştientă de ceea ce se petrecuse în jurul său. Ne-a spus că ea se afla sus, lângă tavan şi vedea totul din cameră, inclusiv pe ea, moartă, prăbuşită pe pat. A văzut cum îi dădeam palme, cum o luam în braţe, cum o zgâlţâiam. Chiar repeta cuvânt cu cuvânt, cum mă rugam eu la Dumnezeu. 

Medicii au concluzionat că fetiţa mea trecuse printr-o moarte clinică. Ne-am bucurat, dar la o lună de la această întâmplare fetiţa mea a făcut o nouă criză, o nouă moarte clinică. Apoi după alte trei săptămâni, încă una şi încă una! 

Citeşte şi Şi-a ţinut copilul mort la piept timp de două ore. A urmat minunea

Foarte ciudat este că de fiecare dată, totul se derula după acelaşi scenariu: inima  se oprea, nu mai respira, iar pielea i se răcea treptat. De obicei după 2-3 minute îşi revenea la viaţă şi atunci ne povestea tot ce se petrece în jurul ei. Am fost cu ea şi în străinătate, unde doctorii specialişti mi-au spus că Ana suferă de o boală extrem de rară numită Reflex Anoxic Seizures. Adică atacuri reflexe de apoplexie, prin lipsa de oxigen, care o face să aibă experienţe extracorporale. Până acum crizele au durat doar 2-3 minute, grav ar fi dacă ar dura peste 4 minute. Doctorii mi-au spus că foarte puţini copii mor din pricina acestei boli, dar eu ca orice mamă, tremur la gândul că, la un moment dat, s-ar putea întâmpla ceva rău cu fetiţa mea.”

Cât timp a povestit drama ei şi a fetiţei, nu spunea decât atât: „Mi-e groaznic de frică şi trăiesc de pe o zi pe alta cu spaima în suflet, ca nu cumva, într-o bună zi, Ana să nu se mai întoarcă. Şi de fiecare dată îmi vine să mor numai la gândul acesta!”.