Poveste adevarata: "Diriginta fiului meu mi-a ajuns profă de amor. Avea fustiţă neagră şi o bluză roşie care lăsa să se vadă..."

"Voi folosi pseudonime în scrisoarea mea, deși a trecut ceva timp de când s-a întâmplat să… mă cuplez cu diriginta fiului meu. Ne-am iubit vreo 4 ani frumoși și, când m-a bătut gândul sa divorțez, chiar amanta m-a trezit la realitate!

Se spune în popor că un bărbat nu face avansuri unei femei dacă ea nu „ridică prima coada”. Asta s-ar traduce cumva că femeia este cea care își arată disponibilitatea în fața bărbatului, invitându-l pe acesta, în limbaj non-verbal, să o curteze.

Sunt genul de bărbat care nu a acceptat niciodată avansurile venite din partea femeilor. Mi-a plăcut ca eu să fiu cel care face primul pas. Ba chiar apreciam femeile care se lăsau greu cucerite, nu naivele care se umplu de sudoare în fața primului mascul care le complimentează.

Cu Ada rațiunea mea s-a întors cu susul în jos. Mi-am încălcat principiile, am uitat ce e rușinea, jurământul făcut nevestei mele în ziua în care ne-am căsătorit, privirea nevinovată a copilului meu.

Eu și Iuliana suntem căsătoriți de 17 ani. Avem un băiat de 16 ani, pe Răzvan. Suntem o familie frumoasă și unită. Adesea, prietenii și multele perechi de fini pe care i-am cununat ne consideră o familie-model. Dacă ar ști că, în spatele acestei imagini feerice a tatălui și soțului ideal, se ascunde o mare minciună, probabil m-ar judeca aspru.

Când fiul meu a trecut în clasa a cincea, avea dificultăți de adaptare cu noul program. și trecerea de la învățătoare la mai mulți profesori a fost greu de înțeles pentru el. Doamna dirigintă, o femeie tânără, de 33 de ani, profesoară de matematică, a avut grijă să îl ajute în cel mai profund mod cu putință. La prima ședință cu părinții, m-a rugat să rămân la final ca să discutăm despre Răzvan.

— Domnule Florescu, Răzvan este un copil deosebit. E foarte ager, îi place să învețe și la română se descurcă excepțional. Are numai 10. La matematică însă, trebuie să vă spun că mă îngrijorează…

— Dar ce se întâmplă? Nu își face temele?

— Nu, nu asta este problema. Temele și le face.

— Atunci? Nu vă ascultă?

— Dacă doriți, vă pot oferi mai multe informații în altă zi. Acum s-a făcut târziu și mă grăbesc.

— Sigur că doresc. Când vă pot căuta?

— Vă aștept joi, la ora 18, la cafeneaua mare din centru, în separeul de la etaj.

La auzul ultimelor cuvinte, am simțit un nod în gât și am început să tușesc.

— Vă simțiți bine? m-a întrebat doamna profesoară.

I-am făcut cu ochiul și am zâmbit.

— Nu vă faceți probleme. Voi fi acolo.

Ada era o femeie strașnică: înaltă, suplă, îngrijită, cu un decolteu adânc și provocator, cu o fustă deasupra genunchilor, ce lăsa să se vadă picioarele frumoase. Excita privirea și organul sexual al oricărui bărbat, fie el și Dorian Florescu, adică eu!

Răzvan mă aștepta pe coridor. L-am luat de mână și, pe drumul către casă, l-am descusut în legătură cu diriginta. Am aflat de la fiul meu că doamna Ada era divorțată. Se purta frumos cu copiii, dar nu aprecia lucrările lor. Le acorda note mici și aceștia se considerau mereu nedreptățiți.

— Lasă că rezolvă tata problema! i-am zis. Stai liniștit, nu te consuma!

Îmi iubeam soția și îi fusesem devotat în toți anii căsniciei, dar adevărul era că mă cam săturasem de monotonie.

Aveam chef de ceva nou, îmi doream să ating picioarele acelea lungi, părul roșcat al Adei, să-i sorb mirosul parfumului de pe piept și multe altele.

Joi, la 17,45, m-am înființat la cafenea cu un buchet de trandafiri roșii. Ada a apărut la 17,05, într-o fustiță neagră și o bluză roșie care lăsa să se vadă sânii voluminoși printr-un fel de dantelă transparentă. Era fenomenală. Mă uitam la ea și mă întrebam ce ar putea să găsească atrăgător la un bărbat aflat la andropauză, ca mine.

Curioasă și ispititoare, a început cu un comentariu puternic:

— Ce-ți mai fug ochii la decolteul meu, domnule Florescu! Are fiul tău cu cine semăna!

Continuarea, pe libertatea.ro