POVESTE ADEVĂRATĂ: Sex cu fostul iubit: Nici tandru, nici poezie, era fix „Sesam, deschide-te”. Deşi ne pricepeam amândoi, s-a fâsâit

Fusesem iubiți un an de zile. După care, treaba nu a mai mers, am constatat că vrem lucruri diferite și tragem în direcții opuse. El începuse să iasă prea des cu prietenii, iar pe mine deja nu mă mai deranja.

Poate are dreptate, puteam fi amici. Și totuși… nu eram lipsiți de sentimente. În consecință, să păstrăm legătura în continuare ar fi însemnat unul din două lucruri: fie să ajung să ascult noile lui drame amoroase (cosmetizate, probabil) fie să facem sex. Pentru că la sex eram buni amândoi și foarte compatibili.

Pentru prima variantă clar nu mă vedeam în postura de consilier în dramele lui amoroase. Sau de altă natură. Să și le stăpânească sănătos! Nu pot spune că despărțirea nu ne-a afectat deloc…

Iar în varianta numărul doi ar fi dat cu dramă. Eu, femeie fiind, m-aș fi gândit că am ajuns să mă mulțumesc cu resturi.

Sau, mai rău, nefiindu-mi indiferent, m-aș fi gândit oare cu cine mai iese și de ce pentru alta are mai multe de oferit. Nu eram în postura de „casual sex” cu el, așa cum știu că nu-mi iese nici cu alții.

Da, este adevărat, nu sunt prea veselă nici în postura „no sex” – că n-am cu cine, dar pe aceea o gestionez mai bine. Așa că l-am sfătuit pe Mircea să ne facem prieteni noi. Alții.

„Nu ne potrivim pentru o relație, dar aș vrea să mai facem sex”

Eu atunci când nu vreau să îmi cumpăr o mașină, cu siguranță nu o să vreau să îmi fac, totuși, niște selfie-uri cu ea.

Cu Robert am avut o relație suficient de scurtă încât să mi se pară o impertinență acum să-i zic relație. Am ieșit cam două luni. După care s-a fâsâit.

El voia o femeie supusă și ascultătoare, iar eu, de când am aflat de abolirea sclaviei, evident, am cam prins tupeu și nu-s „supusă”. Eram mai mereu în conflict și am realizat repede că o relație cu el e ca și cum te-ai hotărâ brusc că vrei să ai alături pe cineva care să te enerveze constant.

Probabil și eu îl enervam pe el cu nesupunerea. În plus, nici nu eram de acord cu convingerile lui și nici cu credințele și (non-)valorile relaționale.

Fizic, în schimb, era foarte interesat de mine. Recunosc, eu la începutul relației încerc să fac o impresie bună și în pat. Nu cred că-s singura.

S-ar putea să-i fi stârnit ceva cam mult fanteziile și să-i fi și lăsat impresia că „altul ca el nu-i”… dar na, fiecare își asumă interpretarea.

Robert mi-a spus că fizic mă dorește foarte mult în continuare și ar vrea să rămânem amanți. Iar aici am redat versiunea cizelată a afirmațiilor lui. Eu, într-un moment de slăbiciune, am mai avut răbdare cu el o tură.

Mă gândeam să nu judec prea repede nepotrivirea noastră. Am greșit, și el o văzuse așa cum o vedeam și eu.

Prin urmare, în a treia conversație am reușit iar să ne contrazicem, iar el să îmi pară vulgar și agresiv. M-am lecuit. De el, cu totul. Păi, de ce aș vrea sex în continuare cu unul care mă enervează?!

„Și, ce mai faci?”

Este abordarea preferată a lui Cristian. Cunoscut drept călcâi al lui Ahile sau Kriptonită sau ce vreți voi când vine vorba de persoana mea. Probabil, cu toate, avem pe… „the one who got away”.

Nu mai putem avea o relație, suntem departe unul de celălalt. Dar timp de 2 ani de la încheierea relației, ocazional, mă aborda cu un simplu mesaj… „…Și, ce mai faci?”.

Nici tandru, nici cu dor, nici cu balade, era fix „Sesam, deschide-te” ca să folosesc o analogie deplasată. Invariabil din câteva schimburi de mesaje sau telefoane ajungeam să facem sex.

Și era fix ce-mi doream și cum îmi doream. Pentru că, evident, nu mă puteam desprinde de el. De asta și știu că nu vreau sex cu un fost iubit. Știu cât de dificil este.

Știu cât de dor îmi era de Cristian după aceea, cât de dor îmi era de o relație cu el. Cât mă mințeam singură că este loc de mai mult și că și el simte același lucru.

Cristian dispărea câteva luni, apoi revenea cu același mesaj. La care eu răspundeam de parcă nu vorbisem de două ore.

Am încheiat prin exercițiu de voință și palme peste ego. Și am decis să nu îmi mai încurc singură existența. Nu pot să fac sex fără implicare emoțională, nu mă simt bine după și mă încarc singură cu tristețe și nemulțumire.