Poveste adevărată: „Soţul meu nu poate să accepte trecutul meu sexual”

În căsnicia mea de aproape doi ani a intervenit o criză la care nu mă așteptam, cauzată de sinceritatea cu care m-am dezvăluit soțului meu, cu bună credință.

Când ne-am cunoscut, acum mai bine de trei ani, el a fost ca o gură de oxigen pentru mine. Un om deosebit, de care aproape că nici nu-mi venea să mă îndrăgostesc, atât de bun și ireal era. Eu veneam dintr-o familie cu un trecut sordid, trecutul meu era de asemenea murdărit de tot felul de episoade dificile: consum de droguri, bătăi, sex la întâmplare. 

Viața alături de soțul meu, însă, a fost ca o oază de liniște și împăcare. Împăcare cu lumea, cu mine, cu viața mea. În primul an cu el am învățat să mă iert, să trec peste toate și să o iau de la capăt. Eu am depășit totul și mi-am restartat viața. El nu știa, atunci, multe din trecutul meu.

După ce ne-am căsătorit a fost o perioadă de descoperiri reciproce. Știți, genul de timp petrecut cu persoana iubită în care fiecare e curios ce îl face fericit pe celălalt, ce îi place, ce a făcut înainte și cum a fost. Și am ajuns, inevitabil, și la trecut. Pentru că mă simțeam în siguranță cu el – întotdeauna am simțit asta – am povestit și lucruri din trecutul meu pe care poate n-ar fi trebuit să i le spus. Și așa a aflat că viața mea sexuală a fost mult prea tumultoasă decât e cu el sau decât se aștepta el să fie. Da, am avut mulți parteneri, am făcut diverse feluri de sex, mai brutal, mai sado-maso, cu mai mulți parteneri și chiar cu tipul care se presupunea că ar fi fost tatăl meu vitreg… 

Alte articole

Primăvara aceasta, dragostea bate la ușa femeilor din cinci semne zodiacale

Povestea de dragoste dintre Minerva și cel de-al doilea soț. A știut din prima clipă că el e alesul inimii sale: „Să știi, tată, că eu am să mă căsătoresc cu băiatul ăsta”

În fine, nu sunt mândră de trecutul meu sexual, dar așa cum i-am spus și lui, multe din episoadele astea s-au petrecut sub influența alcoolului și a drogurilor. Multe din chestiile pe care le-am făcut până să-l întâlnesc pe el au fost ca o autoflagelare. Mă disprețuiam și mă autopedepseam pentru păcate care nu-mi aparțineau, dar de care nu mă puteam desprinde. Întâlnirea cu el mi-a schimbat viața. De fapt m-a adus la viață, pentru că ce trăiam înainte nu era viață, era un coșmar.

Continuarea, pe eva.ro