Poveste adevărată: „Soţul meu nu poate să accepte trecutul meu sexual”

În căsnicia mea de aproape doi ani a intervenit o criză la care nu mă așteptam, cauzată de sinceritatea cu care m-am dezvăluit soțului meu, cu bună credință.

Când ne-am cunoscut, acum mai bine de trei ani, el a fost ca o gură de oxigen pentru mine. Un om deosebit, de care aproape că nici nu-mi venea să mă îndrăgostesc, atât de bun și ireal era. Eu veneam dintr-o familie cu un trecut sordid, trecutul meu era de asemenea murdărit de tot felul de episoade dificile: consum de droguri, bătăi, sex la întâmplare. 

Viața alături de soțul meu, însă, a fost ca o oază de liniște și împăcare. Împăcare cu lumea, cu mine, cu viața mea. În primul an cu el am învățat să mă iert, să trec peste toate și să o iau de la capăt. Eu am depășit totul și mi-am restartat viața. El nu știa, atunci, multe din trecutul meu.

După ce ne-am căsătorit a fost o perioadă de descoperiri reciproce. Știți, genul de timp petrecut cu persoana iubită în care fiecare e curios ce îl face fericit pe celălalt, ce îi place, ce a făcut înainte și cum a fost. Și am ajuns, inevitabil, și la trecut. Pentru că mă simțeam în siguranță cu el – întotdeauna am simțit asta – am povestit și lucruri din trecutul meu pe care poate n-ar fi trebuit să i le spus. Și așa a aflat că viața mea sexuală a fost mult prea tumultoasă decât e cu el sau decât se aștepta el să fie. Da, am avut mulți parteneri, am făcut diverse feluri de sex, mai brutal, mai sado-maso, cu mai mulți parteneri și chiar cu tipul care se presupunea că ar fi fost tatăl meu vitreg… 

Alte articole

Un cuplu a construit o casă cu ajutorul ChatGPT, fără vreo experiență anterioară. Au reușit să economisească foarte mulți bani: „Ne-a ajutat cu adevărat în timpul construcției”

Bărbat înjunghiat de iubita însărcinată. De la ce a pornit conflictul sângeros între cei doi tineri

În fine, nu sunt mândră de trecutul meu sexual, dar așa cum i-am spus și lui, multe din episoadele astea s-au petrecut sub influența alcoolului și a drogurilor. Multe din chestiile pe care le-am făcut până să-l întâlnesc pe el au fost ca o autoflagelare. Mă disprețuiam și mă autopedepseam pentru păcate care nu-mi aparțineau, dar de care nu mă puteam desprinde. Întâlnirea cu el mi-a schimbat viața. De fapt m-a adus la viață, pentru că ce trăiam înainte nu era viață, era un coșmar.

Continuarea, pe eva.ro