O frumoasă poveste de dragoste s-a terminat cu numeroase plângeri penale la Caracal, iar deznodământul este departe. Tatăl despărţit de soţia din Maroc reclală că nu şi-a mai văzut copilul de cîteva luni şi a recurs, din disperare, la numeroase plângeri penale.
„M-am cunoscut cu numita EL KHAYATI SARA în vara anului 2018, iar în luna decembrie a aceluiași an ne-am căsătorit în Maroc. Din această căsătorie a rezultat fiica noastră Vlădescu Amira Maria Camelia, care în prezent are vârsta de 5 ani.
În luna septembrie 2023, soția mea a adresat injurii mamei mele și m-a agresat fizic, zgâriindu-mă în zona feței, în apropierea ochilor. A doua zi, aceasta s-a prezentat la Poliția Caracal, reclamând existența unor neînțelegeri familiale, motiv pentru care am fost chemat la sediul poliției. După ce am relatat cele întâmplate, conflictul a fost considerat aplanat, iar împreună ne-am întors la domiciliu”, povesteşte tatăl.
„În aceeași zi, în timp ce desfășuram lucrări în curtea locuinței împreună cu muncitori, s-a prezentat la domiciliu un echipaj de jandarmi, comunicându-mi că a fost efectuat un apel la 112 prin care se sesiza faptul că soția mea ar fi sechestrată în locuință. Soția a ieșit afară, zâmbind, și le-a declarat jandarmilor că este sechestrată. Am solicitat să mi se comunice identitatea persoanei care a efectuat apelul, fiindu-mi adus la cunoștință că apelul a fost făcut de soțul unei prietene a soției mele, de origine marocană, pe nume Sabah.
Menționez că, în această perioadă, soția mea purta conversații zilnice cu o persoană pe nume Cristina, angajată a DGASPC Olt.
Situația a început să degenereze în momentul în care nu am mai trimis lunar bani familiei soției mele din Maroc, familie formată din doi părinți și opt copii”, a mai relatat tatăl.
„La data de 23 iulie 2024, soția a apelat 112, reclamând că ar fi fost agresată atât ea, cât și minora. Deși agresiunea nu s-a confirmat, soția și fiica mea au fost transportate la DGASPC Olt, în centrul de protecție a victimelor. Ulterior, am formulat numeroase sesizări pentru a afla unde se află fiica mea și pentru a putea lua legătura cu aceasta, însă nu am primit niciun răspuns.
În prezent, există o ordonanță președințială care stabilește un program de relații personale de tip 15 zile cu 15 zile. Cu sprijinul DGASPC Olt, fosta soție a înscris copilul la o altă unitate de învățământ, într-un alt oraș, precum și la o altă grădiniță, fără consimțământul meu, invocând faptul că reprezintă DGASPC și că ar avea acest drept.
Fiica mea a locuit la domiciliul meu în perioada 1 noiembrie 2024 – 14 iulie 2025, perioadă în care DGASPC Olt mi-a comunicat în scris că, până la finalizarea procesului de divorț și stabilirea domiciliului minorului, copilul trebuie să rămână la adresa mea. La data de 14 iulie, mama copilului a venit să o ia sub pretextul unei vacanțe, însă nu a mai adus-o înapoi până la data de 6 septembrie. Din îngrijorare pentru copil, am apelat inclusiv la 112 și 119, întrucât nu răspundea nici măcar apelurilor poliției.
Citeşte şi:
La data de 17 octombrie, mama a luat minora din sediul Poliției Caracal, unde agentul de poliție Tolu Ionuț mi-a comunicat că îi este permis să plece cu copilul, motivând că ordonanța președințială ar reprezenta doar o adresă de corespondență. Din data de 17 octombrie nu mi-am mai văzut copilul și mi se permite cu mare dificultate să vorbesc telefonic cu aceasta prin apel video.
Fosta soție a formulat mai multe reclamații nefondate împotriva mea (două la Caracal și trei la București), iar în ultima dintre acestea a declarat, în mod fals, că aș fi traficant de persoane, că aș avea dosare penale în Spania și interdicție de intrare în acest stat.
De puținele ori când vorbesc cu fiica mea la telefon, aceasta îmi spune: „Tati, tu nu ești tatăl meu, nu te mai iubesc, nu vreau să mai vin la tine”, aspect ce indică o posibilă alienare parentală. Fosta soție refuză să-mi permită legătura cu minora, susținând că aceasta nu dorește să vină la mine.
În prezent, există cinci plângeri penale privind nerespectarea ordonanței președințiale și alienarea parentală. Agentul de poliție Marina mi-a comunicat că dosarul privind minorul va fi „păstrat în fișet”. Am solicitat audiență la domnul prim-procuror Trufu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal , însă nu am fost primit în birou, fiind nevoit să expun situația pe hol. Răspunsul primit a fost că problemele de familie trebuie rezolvate în familie, nu prin intermediul instituțiilor.
În luna iulie am primit informații conform cărora fosta soție intenționa să scoată copilul din țară prin zona Călărași, amenințându-mă că va pleca cu minora în Maroc și că, dacă doresc să o văd prin apel video, trebuie să trimit bani”, mai spune tatăl.
Adresă nr. 63872 din 09.01.2026Documentele de ședere ale fostei soții, în calitate de membru de familie al unui cetățean român, au expirat în luna februarie 2025. IGI Olt mi-a comunicat inițial că este necesară regularizarea șederii printr-un permis temporar de muncă pe 6 luni, însă IGI București i-a acordat un permis de ședere ca membru de familie al cetățeanului român, valabil 5 ani, fără a ține cont de faptul că ne aflăm în proces de divorț și de stabilire a domiciliului minorului.
Fosta soție a declarat Poliției Caracal (agent Muncă Ionela) că, pe perioada verii, copilul ar fi fost dus la un centru de zi. Minora mi-a relatat că este certată frecvent de un bărbat necunoscut, nu știu cu cine locuiește, cine se ocupă efectiv de ea sau în ce condiții, existând riscul pierderii anului preșcolar. În prezent, copilul figurează înscris la Grădinița nr. 2 Caracal și Grădinița nr. 4 Caracal.
Autoritățile își declină constant responsabilitatea: DGASPC Olt îmi comunică să rezolv problema în familie, Autoritatea Tutelară Caracal și Poliția Caracal susțin că ordonanța președințială este doar o adresă de corespondență, iar Parchetul refuză implicarea. Mă simt pasat de la o instituție la alta, fără ca situația copilului meu să reprezinte o prioritate, deși există informații concrete că fosta soție intenționează să părăsească țara cu minora.
Plângere penală:
plângere penală.