Povestea cumplită a unei românce care a căutat un viitor mai bun în Italia. ”Viața m-a pus mereu la zid. Vreau doar o casă și un loc unde să pot trăi demn”

Italia, regiunea Calabria, localitatea Scalea. Dintre cele peste 11.000 de suflete care trăiesc acolo, unul își duce zilele pe stradă. Iar zilele sunt infinit de grele, ca niște pietre care se adună și se tot adună în spinare, până când sufletul cocoșat de ele îngenunchează și plânge: ”Nu mai pot!…”.

Viorica Boca are 40 de ani și a fost abandonată de părinți în copilărie. A crescut la orfelinat, iar acum 15 ani a plecat în Italia, pentru o viață mai bună.

La început, părea să fi găsit viitorul pe care și-a dorea. Începuse munca în Scalea, comunitatea o sprijinea, însă ”minunea” nu a ținut foarte mult. Și-a pierdut serviciul, au început și problemele personale greu de rezolvat, astfel că Viorica a ajuns în pragul disperării.

N-a renunțat. S-a mutat în nordul Italiei, cea mai dezvoltată regiune a țării, cu speranța că va avea șansa să o ia de la capăt. A început să muncească și acolo, însă nici a doua ”minune” n-a vrut să-i zâmbească mai mult de doi ani. A pierdut iarăși totul și s-a întors în Scalea.

Alte articole

Duminica fără cumpărături. Marile supermarketuri din Italia iau în calcul o schimbare radicală

Cardul de cumpărături alimentare revine în 2026 şi se alimentează la două luni. Cine este eligibil și cum se poate solicita, formularele sunt pe site-ul Finanţelor

Citește și Pensii decembrie 2024. Poştaşul sună de trei ori în această lună, cine sunt seniorii care primesc TREI pensii de Crăciun

Acum, Viorica nu mai are nici casă, nici serviciu. Casa ei sunt străzile micuței localități, iar serviciul este… speranța. Speranța că va reuși să o ia din nou de la capăt și să obțină ceea ce visa când a venit în Italia: normalitatea.

”Am prieteni care mă ajută cum pot, dar nu este suficient. Merg la Caritas pentru mâncare. Îmi doresc doar puțină liniște și o viață normală”, spune ea, potrivit stiridiaspora.

Cine își imaginează că a trăi pe stradă nu este sfârșitul lumii ar face bine să se mai gândească o dată. Acum e frig, biciuie ploaia și vor veni curând ninsorile. Viorica, ghemuită lângă un zid, tremură. Tremură de frig. Așa au găsit-o, de curând, carabinierii, care au dus-o de urgență la spital. I s-au acordat îngrijiri, iar apoi a ajuns, din nou, în stradă.

”Stau afară de dimineața până seara, chiar și pe ploaie. Vreau doar o casă și un loc unde să pot trăi demn. Nu cer mult, doar normalitate”, sună dorința ei.

Povestea tristă a Vioricăi a atras atenția comunității locale. Un proprietar i-a oferit cazare gratuită timp de o lună, iar birourile de asistență socială au început să caute o instituție care să o poată primi permanent.

Până la găsirea unei soluții, până la un nou început – al câtelea? -, Viorica își amintește că nenorocul s-a ținut scai de ea aproape tot timpul, inclusiv când a încercat să-și găsească o casă și un loc de muncă.

”Viața m-a pus mereu la zid”, este concluzia Vioricăi. De fapt, nu e concluzie. Sunt doar alte spuse ale ei, pentru că dacă ar fi concluzie, ar însemna că ea a încetat să mai spere…

Citește și Cât de mult s-a schimbat Laura Andreșan. Cu ce se ocupă în prezent fosta vedetă care ținea prima pagină a tabloidelor