Povestea fascinantă a căsuței din Răstoci, veche de peste două secole. Locuința cu tindă, acoperiș de paie și neracordată la utilități este întreținută de bunica Iulica: „Copii n-am, dar vin copii din lumea-ntreagă să-mi viziteze căsuța”

Căsuța din Răstoci a bunicii Iulica, Iuliana Câmpean pe numele ei, a fost inclusă pe lista monumentelor istorice. Este, totodată, și un obiectiv turistic pe care aproape niciun turist care ajunge în zona Sălajului nu îl ratează. Dar bunicuța nu este deloc deranjată de mulțimea de oameni care îi calcă pragul, mulți dintre ei străini.

E o gazdă bună, îi invită pe toți în căsuță, le face turul casei și le răspunde la întrebări. Îi e drag să primească oaspeți căci nu are copii care să-i calce pragul. Îi consideră pe oaspeți copiii ei.

E mereu bucuroasă de oaspeți, fie că ei vin din Austria, Germania, de peste ocean sau doar de la câțiva kilometri depărtare. Nu de puține ori, trecătorii fac un scurt popas pentru a fotografia bijuteria arhitecturală și, poate, pentru a schimba câteva vorbe cu gazda primitoare.

Casa din Răstoci este de o simplitate fermecătoare. Are doar două camere, acoperiș de paie, tindă, cuptor cu horn și nu este racordată la utilități. Bunicuța a trebuit să investească ceva bani ca să schimbe acoperișul, dar nu se plânge că are pensie mică. Cei 600 de lei pe care îi dă statul îi sunt suficienți.

Alte articole

Preţurile pe piaţa imobiliară din Cluj se extind şi în afara oraşului. Cât costă o casă bătrânească situată la 25 de kilometri de Cluj Napoca

Se pune izolație termică nouă la o casă veche, bătrânească?

„Nu-i cum o fost pe vremea mea. A mea tinereţe o fost foarte frumoasă. Acum, nici nu-s vecinii vecini, nici nu-s fraţii fraţi, numai eu să trăiesc şi numai eu să am. Ce să facem? Pentru mine nu pot zice că-i rău. Am o pensie de 600 de lei, pentru mine îi suficientă.

Am nişte găinuţe, la Crăciun mi-am luat o jumătate de porc de 60-70 kg, mi-am luat o maşină de lemne. Eu m-am descurcat cu banii, har Domnului.

Eu cred că nu-i zî (zi — n.r.) să nu oprească mașini, să-i facă poze. Anul trecut, într-o duminică, am avut 20 de studenți, din Austria, care or vrut toți să se pozeze cu mine. De multe ori zîc: asta-i vila me’. Degeaba, că oriunde ar fi o casă sau o vilă, nu mere nimeni să o fotografieze. Mulți mi-au spus că să pun taxă la intrare, dar mie-mi pare bine că mă caută cineva, nu să plătească„, povestește bătrânica potrivit radiocluj.ro

Sursa foto: reporterpursisimplu.ro

Deși are doar două încăperi, casa construită din bârne de stejar acoperite cu lut se ține încă bine la cele aproape două secole pe care proprietara bănuiește că le are. Doar acoperișul de paie a trebuit înlocuit, pentru că cel vechi nu mai făcea față.

„Aci s-o născut tata meu. Și tata-i din ‘897 născut. Și aci s-o născut, în casa asta. E demult casa, cred că cam de potriva bisericii (biserica de lemn din Răstoci, datată 1828 — n.r.). Încă o mai păstrez, că numa’ amu am acoperit-o. Că m-o fo’ plouând în casă și am avut ceva bănuți adunați și am acoperit-o. Am pensie de 400 de lei. Ș-apoi d-acole tot am pus eu un pic acolo, un pic apoi, până s-o adunat. M-o costat 55 de milioane (lei vechi — n.r.). Până mai pot o mai grijesc, o mai păstrez„, se destăinuie bătrâna.

Odată ce ai intrat în căsuță, te transpui într-un alt timp. Dai cu ochii de farfurii vechi de ceramică prinse pe pereții de lut, zugrăviți cu var alb. La loc de cinste, pe aceiași pereți, stau icoane și fotografii înrămate cu familia sau cu vizitatori.

În apropiere, cuptorul impresionează cu forma lui impunătoare, iar lângă el, două paturi, o masă, o laviță și câteva scaune.

Sursa foto: reporterpursisimplu.ro

Din tinda casei, pe o scară de lemn poți ajunge în pod. Și, așa cum îi stă bine oricărui pod, și acesta adăpostește bucăți de slănină și alte afumături de la porcul pe care tanti Iulica l-a tăiat de Crăciun.

„Încă așe cum îs, nu duc lipsă de nimic. Din puțân, mă descurc. Că nu-i mult să nu treacă și puțân să nu ajungă Doamne-ți mulțam, că mă descurc. Picioarele astea numai mă omoră. Umblă de mult„, spune bătrâna, fără a se plânge prea mult de gonartroza de care suferă de ani buni și o împiedică să mergă chiar și numai până la biserică.

Jumătate de viață a trăit-o de singurătate. Singurul frate a murit la vârsta de trei ani, părinții au decedat și ei de tineri, iar în dragoste pare a nu fi avut noroc.

„A fost căsătorită doar câteva luni. Bărbatul ei a fost de aici și mai mult cred că părinții au îndemnat-o să facă pasul, că a avut și pe altcineva, dar nu s-au învoit părinții. În cele din urmă au divorțat. Părinții ei au fost morari, la o moară lângă Someș, dar au murit tineri„, dezvăluie vecinii bunicuței.