Povestea incredibilă a unei femei de 95 de ani, căreia medicii i-au scos o tumoră facială gigantică

Potrivit unui comunicat al SUUB, echipa a fost condusă de dr. Mihaela Zaharia, medic primar Chirurgie Plastică-Microchirurgie Reconstructivă, dr. Bogdan Bănică, medic primar Chirurgie Oromaxilofacială, şi dr. Liviu Dan Stan, ATI.

Tumora avea dimensiunea 11/9 cm. „Am efectuat rezecţia completă a formaţiunii tumorale, cu disecţia minuţioasă a ramurilor nervului facial şi a vaselor de sânge, inclusiv artera carotidă externă. Apoi am realizat reconstrucţia ramurilor orbito-faciale şi zigomatico-bucale pentru a evita semipareza facială stângă, rezultat care se va putea estima în timp. La 14 zile vom aprecia integritatea grefei de piele şi pacienta se va putea externa. În funcţie de rezultatul histopatologic se va decide conduita terapeutică ulterioară de către echipa formată din chirurgii plasticieni şi oromaxilofaciali şi medicul oncolog”, a explicat dr. Zaharia.

Veterană de război şi fostă asistentă medicală, Fevronia Breahnă a ajuns recent la SUUB în urma unei sângerări a tumorii pe care o avea pe obrazul stâng. Tumora avea o evoluţie de peste 50 de ani şi era ulcerată.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„La 35 de ani am avut o otită şi apoi am rămas cu o umflătură cât un bob de mazăre acolo, dar n-am băgat-o în seamă. S-a tot mărit cu timpul şi n-a fost bine că am stat atât de mult”, a spus femeia.

Alte articole

Marina Luca a câștigat Chefi la Cuțite 2026 și a plecat acasă cu trofeul și premiul de 30.000 de euro

Geanta Hermès care i-a aparținut Elenei Ceaușescu, scoasă la licitație alături de alte bijuterii istorice

Fevronia Breahnă a lucrat 37 de ani ca asistentă medicală. Fiind cea mai mare fată dintre cei 11 copii ai unei familii dintr-un sat din Botoşani, Fevronia a fost nevoită să se mute cu familia la Bucureşti, odată cu începerea războiului. A urmat timp de 3 ani cursurile şcolii de asistente din cadrul Spitalului Brâncovenesc, considerat atunci cel mai modern şi bine utilat spital al Bucureştiului, a precizat SUUB.

„Pe atunci ne numeam soră medicală. Am lucrat foarte mult, fiindcă mi-a plăcut această meserie. Am lucrat o dată şi 72 de ore, fiindcă am ţinut locul unei colege, dar eram tânără şi rezistam. În sala de operaţie trebuie să fii spirt. Eu nu stăteam o clipă”, a mărturisit femeia.