Gabriel Asoltanei este din comuna Tudora, din Botoșani, un loc binecuvântat de oamenii care păstrează cu sfințenie tradiția și obiceiurile, iar de șase ani a descoperit pasiunea care îl îndeplinește sufletește și cu ajutorul căreia contribuie și la zestrea localității. Tânărul realizează instalații unice, adaptând tradiția la stilulu său de lucru.

„Ele sunt practic niște instalații/sculpturi. Toate au repere din trecut, din prezent și așa mai departe. Încerc să adun cât mai multe elemente vechi, de prin sat, de pe la oameni, cum ar fi elemente de război sau pur și simplu ceramici, oale de lut pentru sarmale, din care fac lucrări”, a declarat Gabriel, pentru botosaninews.ro.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

EXCLUSIV | Sebastian Burduja: ”Pentru mine este o bucurie că ...

Incendiu puternic izbucnit într-o clădire dezafectată din ...

În urmă cu opt ani, tânărul a plecat în străinătate. Voia să-și câștige singur pâinea, să-și facă un rost în viață și să se realizeze din punct de vedere material. A terminat un liceu cu profil agricol, dar nu se regăsea în ceea ce studiase, așa că a plecat departe de casă. A muncit în Marea Britania, în Germania, dar și în Franța. Însă, la un moment dat, și-a dat seama că, deși veniturile i se rotunjeau, nu era împlinit sufletește.

Citește și: Dezvăluirile unui indian care s-a angajat ca sudor în România. Cât a ajuns să câștige tânărul în vârstă de 25 de ani la noi în țară

„Ca oricare tânăr al satului, la un moment dat am plecat din sat pentru că voiam să evadez din spațiul acesta, voiam să fac bani, să îmi pun viața la punct și bineînțeles că am ajuns pe meleaguri străine, am început să alerg după bani și mi-am dat seama că banii nu mă împlinesc atât de mult pe cât mă așteptam.

Lucram în tura de noapte, în Londra, iar într-o dimineață, când am venit acasă, cumva nu aveam somn. Aveam o grădină frumoasă, m-am oprit acolo, m-am pus pe un scaun și parcă ceva nu îmi dădea pace. Am început să mă gândesc la copilărie.

Am găsit o cutie cu cretă colorată, am început să colorez pe dalele acelea de beton  din grădină și ziua aceea a fost magică pentru că atunci s-a întâmplat totul. Gândindu-mă la copilărie, fiind nostalgic și toate acestea, mi-am adus aminte ce făceam când eram mic și toată ziua eu ciopleam lemne, făceam jucării, pictam, scriam versuri, tot felul de lucruri din acestea.

Și fiindcă lucram la o companie de reciclabile în momentul respectiv, găseam o grămadă de lucruri pe acolo cu potențial uriaș. Vedeam asta, dar niciodată nu m-am băgat în seamă să le iau, să fac ceva din ele.

Până s-a întâmplat magia, s-a făcut click-ul și am adus acasă niște cutii de la băuturi, din astea de carton, și am făcut o lampă. În momentul acesta m-am simtit atât de bine pentru că a fost ca o meditație, ca o reconexiune cu bunicul pentru că el a avut un atelier de tâmplărie și când eram mic petreceam mult timp acolo”, a continuat Gabriel, pentru sursa citată.

În atelierul bunicului a avut primul „accident de muncă”. Își tăiase o parte dintr-un deget în timp ce cioplea, iar bunicul i-a spus: „Nu ălânge, măi, mămăligă, că pe acolo îți intră meseria”. Și așa a fost. După ani de zile a realizat că ceea ce făcea în copilărie îi aduce împlinire ca adult.

„Nu înțelegeam eu treaba asta. A trebuit să treacă 20 de ani ca să înțeleg sensul la tot. A trebuit să plec de aici ca să îmi dau seama că vreau să mă întorc ca să am de unde pleca”, mărturisește Gabriel.

Prima lampă pe care a confecționat-o o mai are și acum: „E foarte urâtă, dar de acolo a pornit totul”.

De atunci a început să facă lucrare după lucrare. Momentan, a investit toți banii în pasiunea sa, dar nu a ajuns la nivelul în care să se întrețină din artă.

„Marele meu noroc este că am niște părinți extraordinari, care mă înțeleg și mă susțin. Ei sunt acolo necondiționat. când m-am întors acasă, mi-au dat o cameră aici, într-o construcție din 2005, mi-am făcut atelierul aici. Sunt conștient că dacă mi-aș lua un job de la 9 la 5 nu aș mai putea să fac asta. E un compromis, dar trag tare. Am redus cheltuielile la minim și muncesc aici în cutiuța mea”, mărturisește tânărul.

Citește și: El e tânărul de 21 de ani din Botoșani care a fost ales consilier local în Norvegia. „Este țara unde, atunci când ai nevoie de ajutor, îl primești. Nu trebuie să îl plătești”

Chiar dacă nu are studii în domeniu, Gabriel a început să citească tot ce îi pică în mână despre sculptură, etnografie sau antropologie. Alături de unul dintre cei mai apreciați profesori din comuna Tudora, Vasile Ungureanu, care este și etnolog, reușește să se perfecționeze în acest domeniu.

„Tot ceea ce fac eu vreau să aibă poveste și să reziste în timp. De asta, clar, studiul este o mare parte din proces și el”, a mai spus tânărul.

O lucrare pe care o are aproape de suflet este realizată dintr-un stâlp de gard pe care bunicul său îl pusese în gospodărie acum zece ani.

„Eu am stricat gardul, am refăcut gardul, am salvat stâlpul, l-am tratat, i-am făcut tot ceea ce trebuie să îi fac ca să reziste în timp, i-am mai adăugat o bază, i-am băgat lumini și acum e o  instalație superbă”, mărturisește Gabriel.

Una dintre lucrările la care a muncit ani de zile are o bază de stejar, cu broderie, „un abajur pictat, iar elemente din acestea de scoarță sunt doar pe o parte și pe alta”. A început-o în Londra în 2020 și a reușit să o termine abia după trei ani.

„Tot nu-i găseam acel ceva, lipsea un element. Am lucrat la ea și în Franța și am terminat-o anul acesta, prin iunie, aproape la trei ani distanță pentru că în sfârșit găsisem elementul lipsă: carpeta de pe perete”, dezvăluie tânărul.