Povestea uluitoare a japonezului olimpic la istoria românilor. Kevin a învăţat limba de la televizor

Kevin Kashiwazaki, acum elev la Colegiul „Vasile Alecsandri” Bacău, a ajuns în România în 2011. După dezastrul de la Fukushima, mama sa care este româncă de prin părțile locului, a decis să-și ia cei doi băieți și să revină în România, cât mai departe de radiații.

„Mama mea e româncă și avem o familie aici și mai veneam în vacanța de vară și consideram ca e ca un fel de parc de distracție, pentru mine așa era. Era bineînțeles, mult mai verde decât Japonia și totodată, parcă era altfel, și oamenii erau altfel, modul de viață, mentalitatea oamenilor, m-a impresionat foarte mult la acea vârstă pentru că vedeam ceva diferit de Japonia. În momentul în care am ajuns aici, să locuiesc aici, în 2011, oarecum mi-a fost teamă că n-o să mă obișnuiesc dar am avut și un sprijin moral pentru că aveam familia alături și asta m-a ajutat foarte mult”, povestește liceanul, potrivit libertatea.ro.

La început, cum nu avea cu cine să vorbească în japoneză, a început să învețe româna de la televizor. Ba chiar a mers la cursuri în clasa întâi, deși el era deja la nivelul celor de a V-a.

Băiatul era în clasa a VIII-a o revelație. A învăţat singur română și a reuşit să ia 9.50 la evaluarea națională. Interesant este că băiatul cu origini japoneze este olimpic la istorie, istoria românilor. A intrat la un liceu de prestigiu din Bacău și avea constant presiunea că trebuie să demonstreze, să arate ce poate. 

Alte articole

Adolescentul internat la ”Obregia” în dosarul mesajelor de amenințare, inspirat de frații Tate? Își obliga victimele din SUA să-și tatueze numele lui! Descoperiri șocante ale FBI

Tragedie în școală! A murit după ce se i s-a făcut rău la ore. Poliția investighează cazul

Kevin îşi aminteşte că, în ziua în care a plecat spre România, i-a spus mamei sale că el nu vrea să părăsească Japonia. Acum n-ar mai pleca din România.

„Spre deosebire de Japonia, vreau să zic că oamenii sunt mai călduroși, cel puțin în familia mea erau foarte severi. Este foarte tipic în familiile din Japonia să fie foarte severi pentru că așa au fost crescuți, dar în România am întâlnit oameni foarte călduroși la suflet și vreau să vă zic nu doar în familie, chiar dacă mi-au mai zis unele lucruri, că sunt chinez și eu de fapt sunt japonez, asta m-a deranjat foarte mult. I-am acceptat chiar dacă mi-au zis așa. Practic, sunt și eu acum la fel ca un român, mi-a plăcut și mi-am pierdut identitatea, să zic”, spune băiatul, fără urmă de regret.