Premiul Nobel pentru Literatură 2026 i-a fost atribuit scriitoarei canadiene Anne Carson.
Potrivit Academiei Suedeze, de-a lungul întregii sale cariere, Anne Carson a îmbinat poezia cu activitatea de traducătoare şi cu predarea la diverse universităţi. Aproape întreaga sa producţie literară s-a concentrat asupra punctului de intersecţie dintre obsesia filologului pentru cuvinte şi dorinţa poetului de a descoperi noi semnificaţii. Ea însăşi a identificat etimologia cuvintelor drept punctul de plecare al întregii sale opere.
Anne Carson, născută la 21 iunie 1950 în Toronto, este poetă, eseistă, traducătoare şi profesoară de literatură clasică.
Specializată în literatura clasică greacă şi literatura comparată, antropologie, istorie şi publicitate, Anne Carson este considerată cea mai importantă poetă de limbă engleză în viaţă.
Potrivit criticilor, este una dintre cele mai rafinate şi erudite scriitoare din literatura contemporană, cu o operă în care fuzionează stiluri, referinţe şi formate diferite. Pentru ea, traducerea şi creaţia sunt termeni sinonimi.
„Dacă ştiam ce este poezia nu aş avea nevoie să scriu”, a declarat ea într-unul dintre puţinele interviuri acordate. „Este ceva ce caut pe bâjbâite în întuneric”.
A debutat cu volumul „Eros”, în 1986. La vârsta de 42 de ani a publicat „Short Talks”, urmat de titluri ca „Plainwater” (1995), „The Glass Essay” (1995), „Autobiography of Red: A Novel in Verse” (1998), „If Not, Winter: Fragments of Sappho” (2002) şi „Float” (2016).
Între scriitorii ei preferaţi se numără Homer, Thomas Hardy şi britanica Stevie Smith, iar pe Virginia Woolf o consideră cea mai importantă figură din istoria literaturii.
De-a lungul carierei a primit numeroase premii, între care „T. S. Eliot” (Marea Britanie, 2001), PEN Award for Poetry in Translation (SUA, 2010) şi Griffin Poetry Prize (Canada, 2014). Anne Carson este doctor honoris causa la Universitatea din Toronto şi a obţinut burse Guggenheim (1998) şi MacArthur (2000). A fost distinsă cu Premiul Prinţesa de Asturias pentru Literatură în 2020.
Premiul Nobel pentru Literatură are mari șanse să fie acordat unei femei din afara Europei în 2026, în contextul eforturilor de diversificare a unui premiu care a ajuns cel mai adesea la scriitori europeni de sex masculin, au anticipat AFP și The Guardian.
Anul trecut, premiul i-a revenit scriitorului maghiar Laszlo Krasznahorkai, recompensat pentru „opera sa captivantă şi vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”, conform Academiei Suedeze.
Premiul din acest an are o valoare de 12 milioane de coroane suedeze, echivalentul a aproximativ 1,2 milioane de dolari.
Cu excepţia distincţiei acordate în domeniul economiei, premiile Nobel au fost create de magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei.
Nobelul pentru Literatură, la fel ca şi celelalte premii, va fi înmânat la Stockholm, în cadrul unei ceremonii speciale organizată la 10 decembrie, ziua morţii lui Alfred Nobel.
La 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel şi-a semnat testamentul, alocând cea mai mare parte a averii sale unei serii de premii, Premiile Nobel. Conform prevederilor testamentului lui Nobel, o parte a fost dedicată „persoanei care va fi creat, în domeniul literaturii, cea mai remarcabilă operă într-o direcţie idealistă”, potrivit nobelprize.org.
Începând din 1901, au fost acordate 118 Premii Nobel pentru Literatură. Acest premiu nu a fost acordat în şapte ani, 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943. În statutul Fundaţiei Nobel se menţionează: „Dacă niciuna dintre operele luate în calcul nu este considerată a avea importanţa indicată în primul paragraf, suma premiului va fi rezervată până în anul următor. Dacă, chiar şi atunci, premiul nu poate fi acordat, suma va fi adăugată la fondurile restricţionate ale Fundaţiei”. În timpul celor două războaie mondiale au fost acordate mai puţine Premii Nobel.
Un număr de 122 de persoane au primit Premiul Nobel pentru Literatură în perioada 1901-2025.
Premiul Nobel pentru Literatură a fost împărţit între doi laureaţi de doar de patru ori, în 1904, 1917, 1966 şi 1974. Împărţirea unui premiu este un fenomen mai frecvent în cadrul celorlalte categorii de nobeluri. „Probabil că acest lucru ţine de natura literaturii. Premiile ştiinţifice sunt adesea acordate în comun, deoarece realizarea este comună sau pentru realizări foarte apropiate una de alta”, după cum a declarat Peter Englund, secretar permanent al Academiei Suedeze între 2009 şi 2015.
Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost Rudyard Kipling, 1907, la vârsta de 41 de ani, iar cel mai vârstnic laureat a fost romanciera Doris Lessing, premiată în 2007, la 87 de ani.
Un număr de 18 femei au primit Premiul Nobel pentru Literatură. Scriitoarea suedeză Selma Lagerlöf (1858-1940) a fost prima femeie care a primit acest premiu, în 1909.
Două persoane au refuzat Premiul Nobel pentru Literatură. Boris Pasternak, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din 1958, a acceptat iniţial premiul, dar ulterior a fost obligat de autorităţile ţării sale, Uniunea Sovietică, să-l refuze. De asemenea, Jean Paul Sartre, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din 1964, a refuzat premiul deoarece a refuzat în mod constant toate distincţiile oficiale.
Un singur Nobel pentru Literatură a fost acordat postum, în 1931, autorului Erik Axel Karlfeldt. Începând din 1974, Statutul Fundaţiei Nobel prevede că un Premiu Nobel nu poate fi acordat postum, cu excepţia cazului în care decesul survine după anunţarea câştigătorului.
Nicio persoană nu a primit Premiul Nobel pentru Literatură de mai multe ori.
Academia Suedeză este responsabilă de alegerea laureaţilor Premiului Nobel pentru Literatură. Organul său de lucru este Comitetul Nobel, ales dintre membrii săi pentru un mandat de trei ani.
Comitetul Nobel pentru Literatură din 2026 este format din: profesorul Anders Olsson, preşedinte, scriitoarea Ellen Mattson, scriitorul Steve Sem-Sandberg, scriitoarea Anne Swärd, scriitoarea Anna-Karin Palm şi autoarea Ingrid Carlberg, secretar permanent.
Nominalizările şi opiniile redactate în fiecare an de membrii Comitetului Nobel pentru Literatură sunt păstrate secrete timp de 50 de ani.
„Calitatea literară” este principalul criteriu după care se ghidează membrii comitetului în alegerea câştigătorului. „Câştigătorul trebuie să fie cineva care scrie literatură de excepţie, cineva despre care simţi, când îi citeşti operele, că există un fel de forţă, o evoluţie care se menţine de-a lungul cărţilor, a tuturor cărţilor sale”, a declarat scriitoarea Ellen Mattson, membră a Academiei Suedeze şi a Comitetului Nobel, citată pe nobelprize.org.
Procesul de nominalizare funcţionează, în general, la fel ca la alte premii literare. „Începem cu o listă foarte lungă de (aproximativ) 220 de nume – acestea sunt numele care provin din întreaga lume. Apoi trebuie să ne orientăm prin această masă enormă de nume şi aici avem nevoie de ajutorul unor experţi din diferite părţi ale lumii. În cele din urmă, ajungem la o listă de aproximativ 20 de nume pe care vrem să le luăm în considerare pentru premiul din acest an şi le analizăm foarte amănunţit până când reuşim să alegem cinci nume care intră pe lista scurtă”, potrivit lui Ellen Mattson.
„Aici începe adevărata muncă pentru noi, membrii comitetului, şi pentru întreaga academie. Comitetul citeşte tot ce au scris aceşti cinci scriitori – citind, reflectând asupra a ceea ce citeşti, evaluând şi explicând foarte clar ce părere ai despre ei. Apoi începe etapa în care trebuie să ne îndreptăm atenţia către un singur candidat. Iar acest lucru se realizează atât prin discuţii, cât şi prin vot”, a precizat ea.
Câştigătorii celor şase premii Nobel din acest an – pentru medicină, fizică, chimie, literatură, pace şi economie – sunt anunţaţi în perioada 5-12 octombrie.