Preotul Justin Pârvu, propus cetăţean de onoare post mortem al municipiului Piatra Neamţ

Preotul Justin Pârvu ar putea fi declarat post-mortem cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, dacă propunerea scriitorului Adrian Alui Gheorghe va fi votată de consilierii municipali.

23 iun. 2014, 14:12
Preotul Justin Pârvu, propus cetăţean de onoare post mortem al municipiului Piatra Neamţ

Scriitorul a solicitat Consiliului Local Piatra Neamţ conferirea acestui titlu în semn de preţuire faţă de activitatea ecumenică şi socială pe care arhimandritul Justin Pârvu a desfăşurat-o pe întreg teritoriul judeţului, potrivit Agerpres.

Şedinţa Consiliului Local în care va fi supus votului această iniţiativă va avea loc pe 27 iunie şi are caracter festiv, dedicat Zilelor Municipiului Piatra Neamţ.

Arhimandritul Justin Pârvu a încetat din viaţă pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani. Născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919, preotul şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odessa. După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare plus un spor de 5 ani, pedeapsa executând-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a fi trimis la ‘reeducare’ la Piteşti, a fost trimis să muncească, deţinut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie.

CITEŞTE ŞI Un an de la moartea părintelui Justin Pârvu. PROFEŢIA APOCALIPTICĂ făcută înainte să închidă ochii definitiv

După ce şi-a ispăşit pedeapsa a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa. În 1964 a fost eliberat şi a devenit muncitor forestier. După doi ani, în 1966, a revenit la viaţa monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorinţa de a-l controla, conducerea comunistă a ţării l-a obligat pe părintele Iustin, în anul 1975, să slujească la Mănăstirea Bistriţa. După 1990, părintele Iustin s-a întors la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, a fost preot şi duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune.

În 1991 a întemeiat Mănăstirea cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril de la Petru Vodă. Părintele şi-a continuat misiunea şi, în 2000, a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea de la Petru Vodă, o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni iar trei ani mai târziu a înfiinţat o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”.