Iarna 2026-2027 ar putea fi mai blândă în cea mai mare parte a Europei decât iarna precedentă, potrivit primei prognoze detaliate pentru noul sezon, în contextul unui episod puternic de El Niño. Modelele indică predominarea circulației vestice și sud-vestice, care va aduce aer mai umed și mai cald dinspre Atlantic. Asta nu înseamnă însă o iarnă lipsită de perioade reci sau de zăpadă, astfel că nordul și nord-estul Europei, precum și zonele montane, ar putea avea condiții mai favorabile pentru ninsori, scrie Severe-Weather.
Se așteaptă o iarnă grea în Europa! Facturile la energie ar putea exploda
El Niño reprezintă încălzirea anormală a apelor de suprafață din zona centrală și estică a Oceanului Pacific ecuatorial. Atunci când fenomenul este puternic, modifică circulația atmosferică la scară largă și poate influența traseul curenților de aer și al sistemelor de presiune din emisfera nordică.
Fenomenul climatic El Niño este deja ferm instalat în Pacific și urmează să se intensifice în următoarele luni. Va ajunge la o intensitate „foarte mare”, avertizează Organizația Meteorologică Mondială (OMM).
Potrivit celei mai recente prognoze, există o probabilitate de aproape 100% ca fenomenul să persiste până în februarie 2027, cu riscuri crescute de valuri de căldură, secetă și precipitații extreme în mai multe regiuni ale lumii.
Pentru Europa, principalul semnal al prognozelor este persistența unui flux de aer vestic și sud-vestic, alimentat de Atlantic. Acest tipar favorizează temperaturi peste media obișnuită în cea mai mare parte a continentului. Aerul mai cald și umed dinspre Atlantic va putea pătrunde în Europa, ceea ce reduce probabilitatea unei ierni constant reci în regiunile centrale și vestice.
În același timp, modelele indică precipitații peste medie în multe zone ale Europei. Însă mai multe precipitații nu înseamnă automat mai multă zăpadă. Pentru ca precipitațiile să cadă sub formă de ninsoare este nevoie și de temperaturi suficient de scăzute.
Astfel, sezonul rece ar putea aduce o situație aparent contradictorie, adică mai multă umezeală și precipitații, dar temperaturi prea ridicate pentru ca acestea să se transforme în zăpadă în multe regiuni joase.
Prognozele sugerează că iarna următoare va fi dominată mai puternic de circulația atlantică. În schimb, perioadele de frig pot apărea atunci când configurația atmosferică permite pătrunderea temporară a aerului rece dinspre nord.
Diferența importantă este că aceste episoade reci nu sunt prognozate, în acest moment, să domine întregul sezon.
În cazul unei ierni caracterizate de un flux vestic persistent, Europa de vest, centrală și sudică ar putea avea mai multe perioade cu temperaturi peste normal, în timp ce nordul și nord-estul continentului vor păstra condiții mai favorabile pentru temperaturi scăzute și ninsoare.
Pentru iubitorii sporturilor de iarnă, prognoza este mai nuanțată. În zonele joase și la altitudini medii din multe regiuni europene, temperaturile mai ridicate ar putea duce la un strat de zăpadă naturală sub media obișnuită.
Situația ar putea fi diferită în Alpi, în special la altitudini de peste aproximativ 1.800-2.000 de metri. Acolo, temperaturile pot rămâne suficient de scăzute pentru ca umezeala adusă de fronturile atlantice să se transforme în ninsoare, ceea ce ar putea favoriza acumularea unui strat consistent de zăpadă.
Un potențial mai bun pentru zăpadă este indicat și în nordul Europei. În schimb, Pirineii, Apeninii, Balcanii și zonele înalte din Scoția s-ar putea confrunta cu un sezon mai dificil în ceea ce privește stratul natural de zăpadă, în special la altitudini mai mici.
În spatele acestui tipar atmosferic se află evoluția neobișnuită a temperaturilor Oceanului Pacific.Datele analizate indică anomalii foarte ridicate ale temperaturii apei, cu valori de peste 6 grade Celsius peste normal în anumite zone. În adâncul oceanului, la primii aproximativ 250 de metri, există o zonă de apă extrem de caldă. Această acumulare de căldură reprezintă una dintre principalele surse de energie pentru dezvoltarea episodului puternic de El Niño.
Pentru ca fenomenul să fie menținut la nivelul unui „Super El Niño”, valorile temperaturilor oceanice trebuie să rămână ridicate pe o perioadă suficient de lungă. Cele mai recente prognoze indică în continuare o evoluție puternică.
Modelul european ECMWF indică pentru perioada decembrie 2026-februarie 2027 o zonă persistentă de presiune scăzută în nordul Pacificului și un centru de presiune ridicată peste Canada.
Această configurație este asociată cu un curent jet puternic peste Pacific și cu o separare a fluxurilor atmosferice, tipică episoadelor puternice de El Niño.
El Niño este un fenomen natural al sistemului climatic, asociat cu încălzirea anormală a apelor din centrul și estul Pacificului ecuatorial.
Schimbarea temperaturilor oceanului influențează circulația atmosferică și poate modifica regimul ploilor și al temperaturilor în regiuni aflate la mii de kilometri distanță.
Cele mai recente date OMM arată că indicele Niño 3.4, folosit pentru monitorizarea temperaturilor din zona central-estică a Pacificului, a ajuns la valori de aproximativ 2,2-2,6 grade Celsius peste medie în săptămânile de la sfârșitul lunii iulie și din august. În iulie, media era de aproximativ 2 grade peste normal.
Și mai spectaculoasă este situația sub suprafața oceanului. În anumite zone, temperaturile au fost în iulie și la începutul lui august cu peste 8 grade Celsius peste medie, oferind un rezervor suplimentar de căldură pentru evoluția fenomenului.
Prognozele pentru septembrie-noiembrie indică o anomalie medie a temperaturii suprafeței oceanului în regiunea Niño 3.4 de aproximativ 3,6 grade Celsius, cu intensificarea fenomenului până spre sfârșitul anului.
În Europa, acest tipar favorizează circulația vestică și sud-vestică, cu aer mai cald și umed provenit din Atlantic. Prognoza indică astfel temperaturi peste medie în cea mai mare parte a Europei, însoțite de precipitații peste normal în multe regiuni.
Prognozele lunare sugerează că tiparul ar putea deveni mai pronunțat pe măsură ce iarna avansează. În America de Nord, diferențele dintre regiunile nordice și sudice ar putea deveni tot mai puternice. Un blocaj de presiune ridicată peste Canada ar favoriza temperaturi mai ridicate în nord, în timp ce sudul Statelor Unite ar putea avea perioade mai reci și mai multe precipitații.
În Europa, însă, schimbările dintre decembrie și ianuarie sunt mai reduse. Circulația vestică rămâne predominantă, ceea ce susține în continuare scenariul unei ierni mai blânde în cea mai mare parte a continentului.
Totuși, un El Niño puternic nu înseamnă că fiecare zi sau fiecare săptămână va fi caldă. Configurația atmosferică poate permite pătrunderi temporare de aer rece, în special în nordul și nord-estul Europei.
Un alt factor urmărit de meteorologi este vortexul polar, circulația puternică a aerului rece din stratosferă în jurul regiunilor polare.
Cele mai recente prognoze ECMWF indică o posibilă slăbire a vânturilor vestice din stratosferă în jurul sfârșitului lunii decembrie și în ianuarie. Acest semnal poate indica un vortex polar mai slab.
O slăbire a vortexului polar nu înseamnă automat că Europa va avea o perioadă de ger sau zăpadă. În anumite situații, însă, o perturbare majoră a vortexului poate modifica circulația jetului și poate favoriza pătrunderea aerului rece către latitudinile medii.
Un eventual episod de încălzire stratosferică bruscă, cunoscut drept Sudden Stratospheric Warming (SSW), ar putea avea efecte importante asupra circulației atmosferice, însă astfel de evenimente nu pot fi prezise cu certitudine cu multe luni înainte.