Primăria Sectorului 5, acuzată de activişti pentru demolarea Pieţei de Flori. „Au venit cu mascaţii”

Autorităţile locale din Sectorul 5 al Capitalei au început, marţi, demolarea Pieţei de Flori din zona Coşbuc. Activiştii pentru salvarea patrimoniului acuză modul lipsit de transparenţă în care a fost luată această decizie, dar şi brutalitatea forţelor de ordine care nu au permis accesul acestora în zonă.

20 mai 2020, 09:36

Piaţa de flori Coşbuc, cel mai tradiţional vad al negoţului cu flori din Capitală, un loc pitoresc care forfoteşte zi şi noapte – sau, mai corect, a forfotit până azi – este în curs de demolare”, a scris, pe Facebook, Doina Vella, care a acuzat forţele de ordine de brutalitate atunci când a cerut informaţii cu privire la acţiunea de demolare.

„Ca orice om care ştie, m-am uitat după un panou de şantier (acesta este reflexul corect; nu vă lăsaţi păcăliţi de diversiunile lamentabile ale instituţiilor care fac abuz de putere. Poţi să vii şi de pe Lună, să fii verde, cu ochii în vârful unor antene de juma de metru şi cu gura la spate şi cu fundul în faţă, ai dreptul să fii informat despre ceea ce se întâmplă în oraş. Nu trebuie să fie oraşul tău. Panoul de şantier este OBLIGATORIU oriunde se fac lucrări. Iar primăria, oricare ar fi ea, trebuie să fie prima care să respecte aceste reguli şi să dea exemplul pozitiv). Deci panou de şantier plua. Am început să întreb oamenii de-acolo, mulţi în cămăşi bleu (finuţe, de altfel). Nimeni, dar absolut nimeni, cu vreun ecuson care să-ţi permită să ştii cine este şi ce hram poartă. În diverse grupuri erau cel puţin 15 oameni care aveau de-a face cu demolarea, în afară de pălmaşii pe care-i identificai lesne după vestele reflectorizante cu numele firmei pe ele şi sudoarea care curgea pe ei.  

Citeşte şi Piaţa de brânzeturi din Târgu Jiu, închisă după ce un cioban a fost confirmat cu coronavirus. Anchetă de amploare a DSP

Fiecare om pe care l-am întrebat dacă există panou de şantier sau cine e pe-acolo de la primărie mi-a întors spatele ostentativ. Doar unul m-a întrebat cine sunt de-ntreb şi a avut o expresie vădită de sictir când i-am răspuns: un cetăţean. Sigur, ştim cu toţii că pentru autorităţile bucureştene cetăţeanul este prin excelenţă idiotul de serviciu şi este un … Am întrebat în dreapta şi-n stânga. Cineva mi-a spus că tânăra brunetă cu cămaşă albă ar fi de la primărie. M-am apropiat de ea, aveam telefonul în mână, lăsat în jos, nu filmam (din păcate). Existenţa unui device care îi poate imortaliza în mijlocul unei acţiuni cel puţin contestabile este de natură să îi paralizeze pe angajaţii instituţiilor statului. Am salutat-o şi am întrebat-o, pe un ton politicos, dacă e de la primărie. Mi-a răspuns „mă rog”. I-am spus că „mă rog nu este un răspuns: ori e ori nu e. Mi-a întors spatele şi pur şi simplu a fugit de mine.

Câteva clipe mai târziu un bărbat cu alură mai de om cu carte s-a apropiat şi mi-a spus că trebuie să plec. Două clipe mai târziu, un personaj cu un burdihan mare mi-a şuierat peste umăr să plec de-acolo (am aflat ulterior că este şeful poliţiei locale S5). Şi alte două clipe mai târziu un poliţist a venit şi-a urlat la 30 de cm de faţa mea, fără mască, apoi m-a înşfăcat de braţ, mi-a smuls telefonul din mână, un altul m-a apucat de braţul stâng şi m-au târât aşa preţ de 10 metri, până la ieşirea din piaţă, unde m-au îmbrâncit exact cum vedeţi în filmele cu patroni de club mafioţi când intră în club un indezirabil sau e vreun client scandalagiu or rău platnic. Până şi pieţarii începuseră să ţipe la ei să-mi dea drumul. Eu n-am văzut ce era în spatele meu, dar mi-au spus oamenii din piaţă: erau cel puţin cinci bărbaţi care mă îmbrânceau. Inutil să spun că niciunul din purta mască. Agresorul meu şi-a pus-o în bătaie de joc după ce i-am spus eu„, a scris aceasta pe pagina ei de Facebook.

Ce ce întâmplă cu vânzătorii de flori?

Potrivit acesteia oamenii care de ani de zile se ocupă cu comerţul cu flori în această piaţă sunt disperaţi şi nu ştiu ce se va întâmpla cu negoţul lor. „Din spusele doamnei Victoria Nicolae, care vinde flori acolo de 40 de ani – şi înaintea ei mama ei şi înaintea mamei ei, bunica ei – în locul acela se vând flori de 150 de ani. Nu am timp să mă documentez în arhive şi nu contează acurateţea datei. Ce contează e ce se întâmplă cu oamenii aceştia: peste 70 de familii care nu mai au unde să se ducă cu business-ul lor. Şi îmi spunea Victoria aşa: „toată lumea spune că noi, ţiganii… dar dacă nu suntem lăsaţi să facem ce ştim să facem, ce ne mai rămâne de făcut?”

Au venit la demolare cu mascaţii. Exact ca la evacuarea a 150 de oameni din strada Vulturilor, în septembrie 2014. Un mascat i-a spus Victoriei „ieşi dracului afară, cioaro!” Victoria spune: „am vrut să-i răspund, dar am tăcut din gură.” – „De ce-aţi tăcut din gură?” Pentru că era fi-miu aici şi dacă mă auzea şi dădea în ăla tot el era de vină”. Oamenii sunt disperaţi. Asta este ceea ce ştiu să facă, din tată în fiu, din mamă în fiică. Victoria spera să lase moştenire negoţul unuia din cei cinci copii ai ei, pe care i-a crescut cu trudă. Viaţa ei şi a soţului ei Costel s-a frânt astăzi. Îşi bagă ce n-au stricat demolatorii într-o curte şi aşteaptă. Nu se ştie ce aşteaptă. Li s-a propus să vândă în piaţa din Ferentari. Nu numai că n-o să se ducă nimeni să cumpere de-acolo, dar ea şi soţul ei spun „până şi nouă, ţiganilor, ne e frică să mergem acolo. Acolo se vând droguri”.

Cartierul din jurul pieţei de flori este, de ani de zile, teritoriul unor lupte imobiliare crâncene cu multe implicaţii mafiote, având ca principali protagonişti un cuplu de avocaţi veroşi: Lucia Cherecheş şi fostul ei soţ. Oamenii aceştia au pus pe foc şi pe jăratec mai multe comunităţi, care s-au născut şi au crescut în locurile respective şi care trăiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului de ani de zile”, a mai scris Doina Vella.