Primele femei-astronom, de la marginalizare, la recunoaştere academică

În timp ce bombele cădeau peste Londra, două femei observau cu vigilenţă tot ce mişcă pe cer. Nu erau interesate de avioanele care bombardau, ci de stelele şi meteoriţii care iluminau cerul nopţii. Ele aveau să devină primele femei-astronom ale căror cercetări au fost recunoscute de The Royal Astronomical Society. Cu toate acestea, ele nu au primit titlul de membre ale acestei academii.

21 feb. 2016, 08:09

Fiammetta Wilson şi Grace Cook ţineau cu consecvenţă registre despre toate corpurile cereşti pe care le monitorizaseră şi, în mod special, despre meteoriţi. Îndeletnicirea lor superioară era rezervată până atunci bărbaţilor.

În 1916, cele două femei s-au numărat printre primele care au început, pe cont propriu, să îşi facă o meserie din monitorizarea corpurilor cereşti.  Pionieratul lor a marcat un punct de cotitură în acceptarea femeilor în studiul unor ştiiţe rezervate până atunci numai bărbaţilor. 

Nici astăzi, după o sută de ani, Fiammetta Wilson şi Grace Cook nu au fost uitate. Dr Mandley Bailey, astronom la Open University şi membră a Consiliului Societăţii Regale de Astronomie afirmă că Wilson şi Cook au asigurat munca ştiinţifică de observare a meteoriţilor în timp ce colegii lor bărbaţi luptau în război.

„Între 1910 şi 1920, Wilson a observat aproximativ 10.000 meteoriţi şi a calculat cu acurateţe traseul a cel puţin 650 dintre aceştia – ceea ce nu era deloc puţin” , afirmă Bailey.

Ameninţată cu închisoarea şi bănuită că face spionaj

„Colega” ei, Grace Cook, scria despre Wilson, în 1921, că „spiritul ei curajos a ajutat-o adesea să obţină succesul acolo unde alţii eşuaseră. Uneori stătea cu ochii pe cer şi câte 5-6 ore, când abia se vedeau câteva stele printre nori, dar perseverenţa ei a fost adesea recompensată cu detectarea meteoriţilor”.

Abilităţile ei speciale şi rezultatele sale ştiinţifice i-au atras însă şi duşmani. La un moment dat, când cerceta stelele şi folosea un dispozitiv luminos pentru a înregistra meteoriţii, a fost bănuită că ar fi spion german şi a fost ameninţată cu închisoarea.

„În timp ce zeppelinele bombardau, Wilson îşi continua, calmă, cercetarea”, părând că nici nu vedea ce se petrecea în jurul ei.

„Odată, era să o păţească din cauza unor schije” de la nişte obuze care explodaseră, dar a reuşit să scape cu bine până la urmă şi şi-a continuat cercetarea, mai scrie Cook.

Membru onorific

Wilson şi Cook au deschis uşa tuturor femeilor care avea să îmbrăţişeze această minunată ştiinţă. In secolul al XIX-lea, RAS le decernase titlul de membru onorific faimoaselor cercetătoare Caroline Herschel  şi Mary Somerville, dar organizaţia le-a refuzat în schimb şansa de a deveni membre cu drepturi depline. Argumentul pentru acest refuz a fost absurd, „şefii” aducând argumentul că statutul instituţiei nu este menţionată poziţia de membru-femeie, această calitate fiind rezervată numai bărbaţilor. 

Femei ca Wilson şi Cook erau considerate ca fiind nişte „amatoare” în ştiinţele academice şi nu puteau accede la societăţi profesionale şi nici nu li se permitea să îşi pună semnătura pe lucrările lor ştiinţifice, situaţie profund inechitabilă. Schimbările sociale după Primul Război Mondial şi mişcarea femeilor împotriva meseriilor văzute până atunci ca fiind rezervate numai bărbaţilor au schimbat mentalitatea acelor vremuri.

Pasiunea lui Cook pentru astronomie a fost inspirată de o lucrare a stră-strănepotului fratelui Carolinei Herschel, Joseph Hardcastle. El i-a împrumutat un telescop lui Cook, iar ea l-a răsplătit ajutându-l să întocmească o hartă a stelelor pe care le studiase.

Într-o altă scrisoare, Cook evocă o noapte memorabilă, din 1918. „A fost o noapte nemaipomenită pentru cercetare. Era în data de 8 iunie 1918 când cercetam cerul în căutarea meteoriţilor care se mişcau mai încet. Deodată am văzut o stea ciudată, care strălucea puternic şi îşi schimba culoarea foarte repede. Fenomenul s-a petrecut la ora 21:30, iar eu am fost primul astronom din Anglia care a obsrervat pentru prima oară o Nova Aquile”, a scris Cook. 

După un secol

Cu timpul, proporţia femeilor-astronom a crescut semnificativ. Potrivit celor mai recente statistici ale RAS, 7% dintre profesorii de Astronomie şi 28 dintre lectori sunt femei.

„Femeile sunt încă subreprezentate, în special la nivel academic, dar sunt tot mai puternice”, afirmă Clare McLoughlin, reprezentantă a RAS. Ea mai spune că există o tendinţă în încurajarea femeilor de a studia ştiinţele Fizicii la nivel academic, în special pentru a demonstra rolul lor pozitiv în societate.

Din păcate, femeile din 1916, care ar fi avut un rol împortant în acea vreme, au fost pur şi simplu marginalizate numai pentru faptul că erau femei. Erau recunoscute doar în cercurile de astronomi şi prea puţin de către publicul larg. Dar nu s-au dat bătute niciodată.