Studiul a fost realizat pe mai multe schelete umane descoperite în zona centrală a Europei şi care au o vechime de până la 7.500 de ani, scrie Agerpres.

‘Ceea ce ne intrigă este faptul că markerii genetici ai acestei prime culturi paneuropene, o cultură care în mod clar a fost una de succes, au fost apoi brusc înlocuiţi în urmă cu aproximativ 4.500 de ani şi nu înţelegem de ce‘, a comentat unul dintre autorii studiului, Alan Cooper de la Centrul Australian pentru ADN Antic din cadrul Universităţii din Adelaide. ‘Este clar însă că s-a întâmplat ceva major şi acum încercăm cu toţii să ne dăm seama ce ar fi putut să fie’, a mai adăugat el.

Alte Articole

Scandalul „Visarion Alexa” ia amploare după o nouă acuzație ...

Ora de iarnă 2022. De ce nu se mai schimbă ora, decizia a venit ...

Combate stresul într-un mod distractiv, cu ajutorul jocurilor ...

Noul studiu confirmă şi faptul că Europa a fost colonizată de populaţii care au migrat dinspre Turcia, probabil în urma revoluţiei agricole care a ajuns în regiunea de azi a Germaniei în urmă cu 7.500 de ani.

O lungă perioadă de timp istoricii şi antropologii s-au întrebat dacă în perioada revoluţiei agricole, imediat după Mezolitic, au ajuns şi oameni din Orientul Mijlociu în Europa sau doar ideile acestora despre cum trebuie cultivat pământul. Pentru a răspunde la această întrebare Cooper şi colegii săi au analizat ADN-ul mitocondrial, din cadrul ‘uzinelor’ energetice ale celulelor şi care este transmis pe linie maternă, de la 37 de schelete din Germania şi două din Italia. Aceste schelete aparţin unor oameni care au trăit în diferite culturi, dintre care cea mai veche are aproximativ 7.500 de ani, iar cea mai nouă datează de acum 2.500 de ani.

Echipa a urmărit ADN-ul unui anumit grup genetic, denumit haplogrup h, care este foarte răspândit în Europa dar este mult mai rar în Asia Centrală şi de Est.

Ei au descoperit că primii fermieri de pe teritoriul de azi al Germaniei erau îndeaproape înrudiţi cu oamenii din Orientul Apropiat şi din Anatolia, ceea ce sugerează că revoluţia agricolă a dus şi la migraţia populaţiilor în căutarea terenurilor fertile şi la dispariţia treptată a comunităţilor de vânători-culegători. Dar acest influx iniţial nu reprezintă o parte majoră a moştenirii genetice europene din prezent.

În schimb, în urmă cu aproximativ 5.000 – 4.000 de ani, profilul genetic al europeanului s-a schimbat radical, în mod misterios. Cultura Bell Beaker, care a apărut în Peninsula Iberică în jurul anului 2800 î.d.Hr., ar fi putut juca un rol în această radicală schimbare genetică. Această cultură, care ar fi putut să ridice cel puţin o parte dintre megaliţii de la Stonehenge, este celebră pentru ceramica sa în formă de clopot (bell) şi pentru mormintele pline de artefacte. Tot această cultură a avut rolul răspândirii limbajelor celtice de-a lungul coastei atlantice.

‘Am ajuns la concluzia că fundaţiile genetice ale Europei moderne au fost puse abia la mijlocul Neoliticului, după această tranziţie genetică majoră produsă în urmă cu aproximativ 4.000 de ani’, susţine şi un alt co-autor al studiului, Wolfgang Haak, coleg cu Alan Cooper la Centrul Australian pentru ADN Antic. Cauzele şi circumstanţele producerii acestei tranziţii rămân însă de descoperit.