Ochii cu faţete permit muştelor şi altor artropode să capteze simultan mişcările rapide efectuate în mai multe direcţii, scrie Mediafax.

Eforturile făcute pentru crearea unui astfel de ochi artificial s-au lovit de dificultatea de a alinia cu o precizie extremă un ansamblu de fotosenzori şi de microobiective pe suprafaţa curbată la 180 de grade a unei foi confecţionate dintr-un plastic elastic, au explicat oamenii de ştiinţă.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Ei au putut să depăşească această problemă concepând un ochi compus din trei straturi de obiective microscopice, o antenă care reacţionează la lumină şi care imită circuitele neuronale din creierul muştelor şi un circuit imprimat suplu care permite programarea felului în care sunt tratate semnalele luminoase.

Prototipul, denumit CurvACE (Curved Artificial Compound Eye) produce o vedere panoramică fără distorsiune, de înaltă rezoluţie, capabilă să se adapteze la diferitele intensităţi luminoase din mediul înconjurător.

Potrivit creatorilor săi, acest ochi ar putea avea aplicaţii în sistemele de detectare în trei dimensiuni, în care rapiditatea este crucială, cum ar fi sistemele construite pentru a evita coliziunile la sol şi în aer.

Prototipul încearcă să imite cât mai bine vederea muştelor, care se bazează pe un ansamblu de imagini multiple, permiţând urmărirea mişcărilor infime, oferind în acelaşi timp un câmp de vedere larg şi o profunzime a câmpului mai mare decât aceea pe care o permite ochiul uman şi orice cameră video actuală, oricât ar fi aceasta de perfecţionată.

Dacă doi astfel de „ochi electronici” sunt ataşaţi spate în spate, se obţine o vedere de 360 de grade.

CurvACE echipează deja câţiva roboţi aerieni şi ar putea avea numeroase utilizări, precum camerele din sectorul supravegherii video şi al securităţii.

CurvACE a fost conceput de cinci echipe de cercetători europeni provenind în special de la Ecole Polytechnique Fédérale din Lausanne (Elveţia) şi de la Institut des Sciences du Mouvement, afiliat Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), din Franţa.