Proiectul-mamut din epoca Ceaușescu revine în actualitate. Francezii de la EDF pun condiții dure pentru a construi hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești

Unul dintre cele mai vechi și ambițioase proiecte energetice ale României, hidrocentrala de la Tarnița-Lăpuștești, revine în prim-plan. Gigantul energetic francez EDF este dispus să se asocieze cu Hidroelectrica pentru a realiza această investiție de peste un miliard de euro, dar nu oricum, ci cerând garanții clare sub formă de ajutor de stat din partea României.

Gigantul francez EDF vrea să se asocieze cu Hidroelectrica pentru a construi hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești

Negocierile dintre Hidroelectrica și compania de stat franceză EDF vizează înființarea unei societăți mixte (joint-venture), în care fiecare parte să dețină 50%. Totuși, partenerii francezi condiționează continuarea proiectului de asigurarea unor venituri garantate după ce hidrocentrala va începe să funcționeze, potrivit Profit.ro.

Acționarii Hidroelectrica urmează să decidă luna viitoare asupra acestui parteneriat. Etapele sunt clare: o primă fază de prefezabilitate, cu un cost estimat la 400.000 de euro, și o a doua fază, de fezabilitate și dezvoltare, de până la 30 de milioane de euro, care va duce la decizia finală de investiție.

Citește și : Statul român continuă să se împrumute masiv. Datoria publică a României se apropie de 60% din PIB

Alte articole

Sebastian Burduja dă startul pentru realizarea ultimului proiect major al lui Ceaușescu. Guvernul a aprobat defrișarea a 30 de hectare de pădure. ONG-urile de mediu protestează

Se construiește proiectul gigant cum nu a văzut omenirea! O nouă hidrocentrală ar putea produce 300 de miliarde kWh/an

Într-un document al Hidroelectrica se explică viziunea comună a celor două companii, dar și solicitările explicite ale părții franceze.

„În cadrul unor noi discuții cu Ministerul Energiei, EDF și Hidroelectrica și-au exprimat interesul comun de a fi dezvoltatori și co-investitori în proiectul CHEAP Tarnița.

Având în vedere că o CHEAP este percepută ca o soluție durabilă, care sprijină tranziția energetică, iar UE impune tot mai multe cerințe privind decarbonizarea și flexibilitatea sistemului energetic, reducerea emisiilor și integrarea surselor regenerabile de energie, există posibilitatea ca, pe viitor, CHEAP-urile să beneficieze de scheme de sprijin, subvenții sau licitații pentru capacități flexibile. (…)

EDF a solicitat adoptarea unui cadru de reglementare pentru implementarea unei scheme de venituri de sprijin aferente proiectului (rezervare de capacitate, CfD, feed-in tariff) pentru justificarea deciziei de a continua proiectul.”

Practic, EDF cere statului român să aleagă una dintre cele trei metode prin care investiția să fie amortizată și să devină profitabilă, toate implicând mecanisme complexe de sprijin financiar.

O primă opțiune ar fi mecanismul de rezervare de capacitate, prin care unitățile de producție și stocare sunt plătite pur și simplu pentru a rămâne în funcțiune și pentru a fi disponibile să livreze energie în momentele critice de consum. Costurile acestor subvenții s-ar regăsi pe facturile lunare ale consumatorilor, un model similar funcționând deja în Polonia, unde companiile concurează prin licitații pentru a obține cele mai mici remunerații.

Alternativa o reprezintă sistemul Contractelor pentru Diferență (CfD), utilizat deja în România pentru stimularea energiei eoliene și fotovoltaice și preconizat pentru proiectele nucleare. Acest mecanism îi garantează investitorului un „preț de exercitare” fix, care să-i asigure profitabilitatea. Concret, dacă prețul real de pe piață scade sub acest prag, statul compensează diferența. În schimb, dacă prețul pieței este mai mare, investitorul este obligat să returneze surplusul.

A treia variantă pusă pe masă este sistemul feed-in-tariff, implementat cu succes în Germania, care asigură prețuri de vânzare peste nivelul pieței angro, calculate în funcție de costurile specifice ale tehnologiei folosite. Și în acest caz, efortul financiar este suportat, în final, tot de consumatori, sistemul semănând, cu unele diferențe, cu cel al certificatelor verzi de la noi.

Cadrul legal pentru astfel de facilități există, teoretic, încă din anul 2014. Atunci, guvernul condus de Victor Ponta a adoptat o ordonanță care este încă în vigoare și care vizează sprijinirea hidrocentralelor cu acumulare prin pompaj mai mari de 15 MW, cum este cazul proiectului Tarnița, gândit pentru o putere de 1.000 MW.

Actul normativ prevede că aceste lucrări sunt de interes național și utilitate publică, ceea ce permite scoaterea gratuită a terenurilor din circuitul agricol sau forestier. Mai mult, hidrocentralele de acest tip ar fi scutite de tarifele de transport ale Transelectrica, de plata certificatelor verzi și a taxei de cogenerare.

Citește și : Retailerul olandez Action accelerează expansiunea în România: magazine noi la Bacău, Sânpetru și Satu Mare, salarii de până la 6.300 de lei

Aceeași ordonanță stabilește că Transelectrica și operatorii de distribuție trebuie să finanțeze liniile de conectare la sistemul energetic național și sunt obligați să încheie contracte pentru servicii de restaurare a rețelei în caz de blackout. Totuși, aplicarea acestor beneficii nu este simplă, fiind condiționată de acordul Bruxelles-ului, după cum se precizează chiar în textul legii:

„Măsurile de încurajare a investițiilor prevăzute în prezenta ordonanță, care conțin elemente de ajutor de stat pentru investiții, respectiv pentru operare, se pun în aplicare după notificarea acestora la Comisia Europeană și obținerea unei decizii de aprobare din partea acesteia.”