Ieri dupa amiaza, dupa anuntarea sentintei, mi-am amintit de spusele fruntasului liberal si, sincer, m-am asteptat ca intiiul condamnat al tarii sa faca un gest radical. Nu m-am gindit ca vrea sa se sinucida, ci ca va incerca cumva sa fuga din tara. Nastase a ales tentativa de suicid si cine sa napusteste sa califice gestul este mai mult decit idiot din simplul motiv ca nu poti pune tipare peste mecanisme psihologice individuale.

M-am uitat insa cu atentie peste reactiile liderilor PSD, de la manipularea grosiera a lui Victor Ponta, la plinsetul Rodicai Stanoiu si la amenintarile tintite ale lui Liviu Dragnea. Tentativa de a-l transforma pe Nastase intr-o victima politica a lui Traian Basescu este indecenta nu doar din prisma tentativei de a profita de o drama personala pentru un atac la adresa adversarului politic, ci si din raul pe care-l fac, pina la urma victimei, lor insisi si partidului lor. 

Corul de bocitoare pesediste ajunge sa acopere povestea tragica a lui Nastase si risca sa creeze o reactie adversa a publicului si, implicit, a electoratului. Or avea romanii memoria scurta, dar alaiul pedeserist care l-a condus la tribunal Gabriel Bivolaru a ramas inca in mintea oamenilor. Ca sa nu mai vorbim de cea mai neinspirata declaratie- cea prin care Ion Iliescu spunea ca l-ar fi gratiat pe fostul premier -, care te duce cu gindul la ultima gratiere iliesciana, a lui Miron Cozma.  

Daca vor sa-l ajute cu adevarat pe Adrian Nastase, carora cei mai multi dintre ei ii datoreaza cariera politica, liderii PSD ar trebui sa taca, sa ofere sprijinul lor moral familiei fostului prim-ministru si faca orice ca acesta sa fie ultimul pesedist condamnat.