Psiholog Monica Bolocan: Cât de mult contează parenting-ul?

Stim deja ca un copil nu vine pe lume cu manualul de instructiuni atasat si adesea parintii nu sunt pregatiti emotional sa faca fata unei fiinte atat de fragile si cu nevoi atat de complexe! In ciuda inflatiei de informatie despre „parinteala” si impactul acesteia asupra dezvoltarii copilului, pare a fi o confuzie din ce in ce mai mare in legatura cu puterea noastra reala, ca parinti, de a influenta pe termen lung destinul copiilor nostri.

De fapt, cat de mult conteaza stilul de parenting in conturarea profilului ulterior, de adult, al copilului? Oare personalitatea, aptitudinile si echilibrul emotional al viitorului adult sunt atat de dependente de acest aspect? Ne nastem cu o arhitectura cerebrala bine definita care ne va „programa” ca adulti, indiferent de ce ne ofera relatia cu parintii nostri, sau modul in care acestia ne modeleaza ne va marca definitiv atat atat limitele cat si potentialul?

Disputa innascut – dobandit este inca aprinsa intre specialisti. Iata ce arata studiile:

Exista o serie de factori critici de parenting care par a genera cel mai mult probleme comportamentale la copii, influentand armonia dezvoltarii acestora, si anume: un nivel scazut al feedback-ului pozitiv oferit copilului (lauda, apreciere etc), o incidenta scazuta a relationarii directe zilnice dintre parinti si copii (contact vizual, responsivitate, contact fizic, comunicare verbala si non-verbala) si un repertoriu redus de abilitati de rezolvare a situatiilor problematice de catre parinti (parintii utilizeaza aceleasi solutii de rezolvare a problemelor indiferent de context si de cauze, spre exemplu isi izoleaza copilul sau il pedepsesc de fiecare data cand acesta se comporta neadecvat). Conteaza, in plus, gradul de coeziune a familiei si de apropiere emotionala intre membri sai.

Alte articole