Psihologii, despre expoziţia „The Human Body”: O astfel de experienţă poate TRAUMATIZA copiii

Psihologii susţin că expoziţia "The Human Body", deşi educativă, nu este adecvată oricărei vârste, iar părinţii, care cunosc cel mai bine copilul, ar trebui să ştie dacă acesta este sau nu pregătit să vadă exponatele.

04 apr. 2013, 15:34
Psihologii, despre expoziţia „The Human Body”: O astfel de experienţă poate TRAUMATIZA copiii

Psihologul Daniela Gheorghe spune că anumite elemente din expoziţie ar putea să îl sperie pe copil, dar nu să-l traumatizeze, acest lucru întâmplându-se doar dacă părintele reacţionează într-un anumit fel care să-l traumatizeze.

„Copiii sunt curioşi. Depinde ce proiectezi asupra lor. Am discutat cu copii care au văzut expoziţia şi după vizita la muzeu au bravat pentru că au văzut. Copilul trebuie pregătit, trebuie să îi spui: «o să vezi muşchi, o să vezi vene etc.». Expoziţia este explicită, dar ei au nevoie de provocări. Cred că e exagerat spus că îi traumatizează. În străinătate, copiii fac de mici experimente pe broscuţe ca să înveţe ce este sângele, cum arată un muşchi”, a mai spus psihologul, potrivit Mediafax.

Daniela Gheorghe consideră că părinţii români, în loc să-şi ajute copiii să cunoască corpul uman, anatomia, au tendinţa de a le induce o teamă şi de a-i speria.

„Prin cultura mult prea tradiţionalistă inducem teama pentru moarte, pentru boli. E o chestiune de educaţie. Nu este în regulă, pentru că devenim axioşi şi apoi depresivi la astfel de stimuli. E un fel de duplicitate la noi: nu ducem copiii la înmormântare să vadă mortul, dar ducem mortul până la groapă, descoperit, să-l vadă lumea”, a explicat aceasta.

VEZI: Scandal pentru expoziţia de la Antipa. Trupurile umane expuse, posibili prizonieri chinezi torturaţi

Daniela Gheorghe consideră că elevii de clasa a treia ar avea vârsta optimă pentru a vedea o asemenea expoziţie, cu condiţia ca cei mici să mai fi fost expuşi înainte la informaţii de genul acesta, respectiv să fi văzut un atlas sau un documentar.

„Dacă sunt pregătiţi şi dacă părinţii şi profesorii decid că sunt pregătiţi, pot să-i ducă. Şcolarii pot fi duşi dacă au fost deja expuşi la informaţie. E esenţial să ştie lucrurile astea. Din experienţa mea cu tinerii, fetele nu îşi cunosc corpul şi dacă nu cunosc, nici nu ştiu ce ar putea distruge. Sunt informaţii utile pe care trebuie să ştii cum să le dai. Dar la fel de important este că nu trebuie să forţăm copiii să vadă expoziţia dacă ei nu îşi doresc”, a concluzionat psihologul.

Psihoterapeutul Anda Păcurar consideră că nu se poate şti dacă exponatele din cadrul expoziţiei pot sau nu să traumatizeze, însă este cert faptul că tot ce este vizual, imagine, are un impact asupra copilului şi asta poate să aibă un efect.

„Se pot duce într-o zonă negativă, mai ales dacă au şi informaţia faptului că acele corpuri sunt umane, nu nişte mulaje. O astfel de informaţie o consider traumatizantă. Una este sa vadă un mulaj de plastic şi alta să aibă informaţia că acela este un cadavru. Aici depinde de vârsta copilului. Normal că dacă duci un copil mic va înregistra imaginea şi nu ştim mai departe ce va face cu ea. Un copil mai mare va înţelege mai mult. E riscant să stimulăm vizual copiii, pentru că nu vom şti ce vor face ei cu aceşti stimuli, cum va lucra creativitatea lor”, a explicat psihoterapeutul.

Anda Păcurar a mai spus că nu va merge cu copilul ei la expoziţe, arătând că, de foarte multe ori, părinţii văd la copiii lor simptome legate de anxietate sau ticuri nervoase şi toate au la bază suprastimularea.

„Ce rost are să-l stimulez vizual, când pot să-l stimulez prin activităţi? Eu cred în ideea de educaţie muzeală, nu de expoziţie şoc”, a adăugat psihoterapeutul.

Ea a mai explicat că în luarea unei decizii privind vizionarea sau nu a expoziţiei trebuie să fie luate în calcul interesele copilului şi dacă el are o înclinaţie spre studiul anatomiei.

„Până la urmă, poţi să întrebi un copil dacă îşi doreşte să vadă. El va zice «da», pentru că are încredere în tine. Simplul fapt că a zis «da» nu înseamnă că nu va mai avea efect asupra lui. Până în 12 ani consider că impactul vizual este foarte puternic şi noi, ca adulţi, nu ne dăm seama. Aici este marea problemă, că este stimulare vizuală şi că imaginea aceea, pe care el ar putea să o reţină, nu i-o va şterge niciun terapeut şi nu ştim ce scenarii va face în mintea lui cu ele”, a spus Anda Păcurar.

Şi psihologul Ramona Popa consideră că expoziţia nu este adecvată oricărei vârste şi crede că fiecare părinte îşi cunoaşte copilul suficient de bine cât să ştie dacă îl poate duce sau nu. În opinia ei, la fel de importante sunt discuţiile cu copiii.

„Trebuie cerut un feedback, să vezi ce emoţii i-a produs expoziţia. Copilul trebuie pregătit şi trebuie discutat cu el după, pentru a vedea ce emoţii i-a produs. Dacă nu s-a simţit confortabil, trebuie să poată discuta cu părintele”, a subliniat Ramona Popa.

În acelaşi timp, şi ea crede că românii au tendinţa de a-şi proteja copiii şi de lucruri naturale.

„La noi, copiii nu sunt luaţi la înmormântări şi astfel copilul nu poate să integreze plecarea persoanei. La străini merg şi li se explică ce s-a întâmplat, ca să poată da sens poveştii. Noi protejăm copiii de nişte lucruri care sunt naturale şi care trebuie privite natural. Expoziţia ar putea fi foarte educativă pentru copil, dar dacă vârsta copilului permite. Şi cel mai important este să discuţi cu el şi să-i explici”, a mai spus psihologul.

Ministerul Educaţiei a solicitat inspectoratelor şcolare ca decizia de vizitare a expoziţiei „The Human Body” de la Muzeul Antipa să se ia în Consiliile de Administraţie ale şcolilor şi cu acordul scris al părinţilor, semnalând „aspecte controversate” şi un „posibil impact emoţional negativ”.

Expoziţia „The Human Body”, care include peste 200 de exponate – corpuri umane reale, care, prin disecţiile la nivelul organelor şi ţesuturilor oferă o perspectivă unică, tridimensională, fidelă, asupra corpului omenesc -, poate fi vizitată la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti până pe 30 iunie.

În cadrul expoziţiei „The Human Body” poate fi văzut corpul uman în totalitatea lui, dar şi fragmente sau organe întregi, muşchi, ligamente, sistemul cardiovascular, sistemul osos şi muscular, sistemul nervos, precum şi fetuşi în diferite stadii de evoluţie. De asemenea, nu lipsesc exponate care prezintă organe sănătoase şi organe afectate de cancer în diferite stadii.