Reacţia Rusiei la acuzaţiile că serviciile ar fi plănuit incendierea unor şcoli româneşti: „Încă un acces de paranoia anti-rusă”

Ambasada Federației Ruse remarcă cu regret că mai multe surse din mass-media din România cu ușurință au cules și au reprodus în masă o ştirea falsă, lansată de așa-zisul Serviciu de securitate al Ucrainei (SBU), care, după cum știe bine toată lumea, are mai mult de 10 de ani de când este o instituție controlată de către CIA în această țară. În mod evident, confruntându-se cu un deficit de idei noi, urmaşii neo-naziști de-a lui Bandera din Kiev au recurs din nou la minciuni provocatoare despre presupusul plan, urzit de servicii ruse speciale pentru a arunca în aer crucișătorul „Ucraina“, demult lăsat imobilizat pe chei și ruginit, pentru a organiza atacuri asupra „Societății Culturii Maghiare din Transcarpatia“, și, totodată, să și incendieze vreo două școli cu predare în limba română din regiunea Cernăuți. Chiar și Ministerul român de Externe nu a rămas deoparte și și-a exprimat „îngrijorarea cu privire la”…

Obiectivele organizatorilor acestei provocări sunt evidente. Regimul de la Kiev, cel ce suferă de „mania grandorii naționale“ ar dori să distragă atenția vecinilor săi de la acea politică de ucrainizare forțată, pe care o urmărește în mod constant, și care s-a manifestat cel mai viu prin adoptarea „Legii Educației“ cu caracter discriminatoriu. Prevederile acestui document încalcă în mod deschis drepturile omului ale numeroaselor minorități naționale din Ucraina, lipsindu-i pe copiii acestora de dreptul la educație în limba lor maternă, cu scopul de a schimba și însăși identitatea culturală în general, se arată în comentariul postat de Ambasada Federaţiei Ruse.

Nu este deloc de prisos să fie constatat, în acest context, că acel Kiev care „aspiră pentru Europa“, a ignorat cu mult succes comentariile Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, care a menționat necesitatea unei ajustări majore ale legii menționate anterior. Actuala provocare din partea SBU vizează, printre altele, și prezentarea Rusiei drept inamicul comun, pentru a obține de la București, Budapesta și Varșovia un refuz de a contracara împreună încălcarea masivă a drepturilor compatrioților lor în Ucraina, precum și pentru a-i convinge că pe acestă temă nici nu este necesar să-și readucă aminte de discriminarea limbii ruse, pe care o vorbește cea mai mare „minoritate națională” a țării.

Comportamentul autorităților ucrainene din ziua de astăzi, contribuind la diseminarea naționalismul radical în țară, cel care se exprimă din ce in ce mai des în forme de criminalitate și de vandalism, este bine descris de proverbul românesc «Hoțul strigă: hoțu!». Astfel, moștenitorii ideologici ai incendiatorilor Reichstag-ului au ca scop să distragă atenția opiniei publice din capitalele europene de la cele două atacuri barbare care au fost organizate pe 17 și 18 februarie asupra Centrul Rus de Știință și Cultură din Kiev, de la pogromurile sucursalelor băncilor rusești sau unor bănci care doar s-au părut cuiva rusești, pogromuri ce au devenit un fenomen obișnuit, fără să mai vorbim despre „mass-media eterodoxe” etc. Mai mult, se creează impresia că, la Kiev, astfel de acțiuni sunt deja considerate corespunzând „valorilor europene“, cu o miză pe toleranță maximă a Occidentului, deoarece aceste acțiuni sunt îndreptate împotriva Rusiei și a rușilor.

Alte articole

Raiffeisen Bank în pragul colapsului. Colosul bancar este prima dată pe pierdere după nouă ani

După Ucraina, Federația Rusă urmează să atace Republica Moldova. Avertismentul sumbru al Institutului pentru Studiul Războiului

Aceste născociri ordinare ciudate ale neo-naziștilor ucraineni, care beneficiază de un sprijin larg de la Washington, ar fi, posibil, de ignorat, fiind complet lipsite de originalitate. Totuși, Ambasada nu poate să nu sublinieze cu regret că astfel de provocări sunt destinate în primul rând pentru a intoxica la maxim atmosfera relațiilor României, Ungariei, Poloniei și a Uniunii Europene în ansamblu, cu Rusia, și pentru a submina perspectivele de normalizare pragmatică a relațiilor interstatale și de detensionare politico-militară și în cadrul casei noastre europene comune.