Românii stabiliți în Italia trebuie să fie atenți la schimbările în sistemul de pensii, care vor afecta atât salariații, cât și pensionarii. Reforma pensiilor din 2025 a revenit în centrul dezbaterilor politice și sindicale după declarațiile Confederației Generale Italiene a Muncii (CGIL) și propunerile guvernamentale care vizează folosirea plății compensatorii, cunoscută sub denumirea de TFR (Trattamento di Fine Rapporto), pentru a facilita pensionarea anticipată.
Această dezbatere este deosebit de relevantă pentru cei peste 1,15 milioane de românii din Italia, mulți dintre aceștia urmând să se pensioneze în următorii ani. Orice modificare legislativă privind pensiile și drepturile aferente poate avea un impact semnificativ asupra veniturilor și securității sociale a comunității românești. În timp ce guvernul italian lucrează la un nou sistem de pensii, CGIL a anunțat o demonstrație pentru 25 octombrie și critică ferm unele dintre măsurile discutate.
Procesul de reformă are loc într-un context economic și demografic complicat, marcat de îmbătrânirea populației, presiuni fiscale și necesitatea de a asigura sustenabilitatea sistemului public de pensii. De ani de zile, autoritățile italiene încearcă să găsească un echilibru între menținerea drepturilor dobândite și ajustarea regulilor pentru a evita un deficit structural.
Potrivit Newsweek, în 2024, guvernul a purtat discuții tehnice cu partenerii sociali și cu sindicatele principale, inclusiv CGIL, în încercarea de a identifica soluții care să reducă rigiditățile cerințelor de eligibilitate și să deblocheze fluxurile de pensionare, în special pentru lucrătorii mai în vârstă.
Unul dintre punctele cele mai controversate îl reprezintă folosirea indemnizației de concediere (TFR) pentru pensionarea anticipată. CGIL a adoptat o poziție clară: sindicatul se opune acestei idei, susținând că „o astfel de opțiune ar afecta grav lucrătorii și ar eroda rolul indemnizației ca «plasă de siguranță» la încheierea contractului de muncă”.
Liderul CGIL, Maurizio Landini, a precizat că „delegarea responsabilității către individ, în locul unei soluții colective și garantate de stat”, nu constituie o reformă structurală, ci o măsură paliativă care lasă neacoperite segmente vulnerabile ale forței de muncă.
Indemnizația de concediere, TFR-ul, reprezintă o sumă acumulată de angajator pe întreaga durată a contractului și se plătește la încetarea raportului de muncă. Aceasta are rolul de a oferi un sprijin financiar suplimentar între viața profesională și pensie. Spre deosebire de România, unde nu există o compensație obligatorie similară, TFR-ul este un drept salarial important pentru lucrătorii din Italia, inclusiv pentru comunitatea românească.
În acest context, orice modificare privind utilizarea TFR-ului, cum ar fi propunerea de a-l folosi pentru pensionarea anticipată, reprezintă un subiect sensibil și cu impact direct asupra românilor din Italia. În același timp, partidele politice italiene, precum Forza Italia, cer scutiri fiscale pentru al 13-lea salariu al pensionarilor, ceea ce adaugă un element suplimentar de incertitudine asupra viitorului sistem de pensii.