Judecătorii care l-au condamnat pe locotenentul lui Nemeş, omul de afaceri Mihai Buliga (28 de ani), la 7 ani de închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală şi constituirea unui grup infracţional organizat au dezvăluit în motivarea sentinţei detalii incredibile despre cea mai puternică reţea evazionistă din ţară.

 

Sentinţa a fost dată în dosarul în care mai mulţi foşti înalţi funcţionari au primit condamnări grele pentru un tun la bugetul statului de 56 de milioane de euro: Radu Nemeş – 9 ani, Diana Nemeş, soţia lui Radu Nemeş – 7 ani, Sorin Blejnar, fost şef al Fiscului – 5 ani, Viorel Comăniţă, fost şef al Vămilor – 5 ani, Dan Secăreanu, fost ofiţer în Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) -5 ani, arată Adevărul.

 

Potrivit judecătorului care a dat condamnarea, Buliga avea rolul de „om de încredere“ şi „locotenent“ al lui Nemeş, mai cunoscut ca „Regele motorinei“. De asemenea, el era cel care ţinea legătura cu Codruţ Marta, fostul şef de cabinet al lui Sorin Blejnar şi cu ofiţerul de la Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă, Dan Secăreanu.

 

 

În acest context, cei doi au stabilit să se vadă la locuinţa lui Marta, care însă i-a atras atenţia ca atunci când vine înspre el „să fii atent, să n-ai după tine ceva“. De altfel, la primele percheziţii procurorii au găsit acasă la Mihai Buliga 42 de telefoane mobile şi 28 cartele telefonice. Şi complicii acestuia foloseau mai multe terminale.

 

 

În faţa instanţei, Buliga a spus că el a fost doar un simplu angajat, şi că nu a avut niciun rol în reţeaua lui Radu Nemeş. „Pe de altă parte, dacă activitatea lui Mihai Buliga ar fi fost una cu adevărat onestă, proprie unui simplu angajat ce-şi îndeplinea în limite legale atribuţiile conferite de funcţia ocupată, într-o logică elementară, nu se înţelege de ce acesta ar fi avut nevoie ca pe parcursul măsurilor de supraveghere autorizate în cauză să folosească cel puţin 50 de terminale mobile, dovedind o adevărată paranoia în ce priveşte comunicarea telefonică a unor elemente aparent insignifiante, cum ar fi locaţia în care se afla ori autoturismele cu care se deplasa“, a punctat magistratul. 

 

Imaginea pe care Mihai Buliga s-a străduit să o contureze în faţa instanţei cu privire la persoana sa, aceea de tânăr lipsit de experienţă şi cu un statut social modest, având studii medii şi fiind angajat ca simplu şofer a fost spulberată de judecător. „Nu cadrează nici pe departe cu traiul de lux pe care în realitate îl afişa inculpatul, care avea la dispoziţie sume importante de bani şi autoturisme de lux, împrejurare probată şi de bunurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţele deţinute de acesta, respectiv, 233.920 de euro şi 19.520 de lei, ceasuri de valoare purtând mărcile «Frederique Constant» şi «Hamillton»“, a arătat magistratul. Acesta a mai explicat că membrii grupării au avut „o conduită caracterizată printr-o conspirativitate exacerbată“, şi foloseau modalităţi clandestine de comunicare. De regulă, ei utilizau serviciul „Messenger“ al terminalelor BlackBerry, schimbau în mod constant şi repetat telefoanele utilizate sau foloseau numere de telefon „dedicate“ – folosite doar pentru convorbiri şi SMS-uri cu o singură persoană.

 

„Toate aceste acţiuni fiind incompatibile cu derularea unor activităţi comerciale oneste invocate de către unii dintre inculpaţii trimişi în judecată în această cauză“, arată judecătorul. „Nu mă mai suna pe ăsta, bă, că-i problemă mare“ Numerele de telefon erau schimbate lunar, aşa că sms-urile circulau des. Semnalul îl dădea, codat, unul dintre lideri: „Nu schimbi şi tu ceasul ca nu mai merge bine?“, „Să memoraţi şi nr. ăsta că e doar ptr muncă“, „Hai rezolv-o odată, că vreau s-arunc ăsta, îl ţin numai pentru tine“, sau „Buna asta e nr meu de coz ptr munkă. elena sunt“. Atunci când existau cele mai mici dubii, telefoanele erau aruncate. Aşa a făcut şi George Guliu, care îi spunea unui membru al reţelei că va arunca telefonul, întrucât „s-aude ciudat“. Cu toate măsurile de precauţie, uneori membrii grupării făceau şi gafe, sunau pe numerele personale, luate pe abonamente, spre disperarea liderilor: „Mă, de ce dracu’ suni de pe…? Băi, de ce strici toate telefoanele mă? Păi suni de pe Cosmote pe acesta? Eu ţi-l dau şi tu suni de pe alte numere… Ce dracu’… Trebuie să arunc şi telefonul ăsta“, „Ţi-am spus să nu mă suni pe numărul ăsta cu telefonul ăla. Da’ văd că nu vrei să înţelegi“, sau „Nu mă mai sună pe ăsta, bă, că-i problemă mare. Ce dracu’, mă, Voi sunteţi nebuni la cap?“.