Până să termine cu tine, în mintea lui rețeta ta se desfăcea ca un joc de lego și apoi recompunea, dându-i „plus-valoarea” poveștii, pentru oamenii de dincolo de sticlă, care-i sorbeau cuvintele, ca supa din lingură. Se fac, ia, acuș-acuș, 10 ani de când îl tot pomenim și el nu ne mai întoarce vorba. Dar ne-a lăsat un șuvoi de cuvinte în care să ne îmbăiem, când ni se face dor de el. Cum e și această rețetă cu poveste – rețetă de poveste: Supa cu părul zânelor, cuprinsă în al său masiv tom „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”.
„Dacă tușa Antonica se apuca de făcut laște subțiri ca firul de păr și prindea ură pe vreo găină, că-i prea grasă și n-o mai nimerește cocoșul, însemna că vin rugile și încep basmele. Deși veneam doar seara târziu acasă, și încă de la un hram, fiind în mod corespunzător sătui și obosiți, nu ne culcam fără pâlpâirea unui blid cu supă limpede și feerică (d’apăi cum?!), visând la alte lumi fermecate.
Ai trebuință, deci, de: 1 găină de curte, 1 ceapă mare, 2 morcovi, 1 păstârnac, sare, 1 ceașcă mare de făină, 1-2 ouă, pătrunjel verde.
Citește rețeta pe ANTENA SATELOR.