După plata comisioanelor și impozitului, depozitele abia protejează banii împotriva inflației reale și de aceea este necesară investiția în fondurile mutuale, care au capacitatea de a profita de randamentele mari ale titlurilor de stat românești și nu numai.

 

Depozitele sunt mai degrabă bune la respectarea regulii de aur de a avea econimisite mai întâi resursele necesare traiului zilnic pe şase luni plus o cotă de urgenţă. Adică aceşti bani pot fi păstraţi în depozite.

 

Ideea echilibrului între depozite şi instrumente de investire în obligaţiuni de stat  este cu atât mai valoroasă cu cât vine de la șeful unei case de brokeraj, de la care te-ai aștepta să-și vândă mai întâi marfa proprie.

 

„Pentru un investitor conservator, sau pentru cineva care abia face primii pași în investiții, deocamdată este necesar un echilibru între depozitele bancare și obligațiuni. Acestea nu sunt accesibile pentru cei care au resurse puţine (un singur titlu de stat al Guvernului României costă 10.000 de lei, și o bancă nu va primi un ordin pentru câteva titluri, n.r.) și atunci se poate apela la fondurile mutuale“, a declarat Rareș Nilaș, directorul general al casei de brokeraj BT Securities, pentru RTV.net. Brokerul are şi o variantă de portofoliu de investiţie la care vom reveni mai jos.

 

 

Atenţie la oferte

 

Alegerea unui depozit bancar nu mai este demult o întreprindere foarte uşoară. Este necesară comparaţia mai multor oferte acordând atenţie tuturor detaliilor de comisioane şi de condiţii minime, nu numai dobânzii. „Oferta de dobânda mare este suspectă“, spune o altă regulă a finanţelor personale. Mai rămâne însă de văzut ce înseamnă mare. O dobândă mare ar putea fi cea care se stituează la media pieţei aşa cum ese vede la BNR.

 

 

De asemeni, presiunea pusă de bănci pe oamenii lor de vânzări vor scoate pe tarabă şi “soluţii de economisire” mai puţin cunoscute, combinate, cum sunt, de pildă, „contractele de economisire – creditare“.

 

 

Capcana este simplă: astfel de produse nu sunt de fapt decât parţial de economisire. Regulile elementare spun că economisirea se face pe câteva luni, cel mult un an, iar tot ce depăşeşte acest termen ar trebui tratat ca o investiţie.

 

 

Un contract de economisire – creditare este de fapt un mod de a acumula avansul necesar unui credit, ceea ce nu poate dura mai puţin de un an. Şi atunci, problema trebuie pusă cinstit: pe mai mult de un an este mai profitabilă opţiunea unui fond de investiţii mutual cu plasamente în obligaţiuni şi titluri de stat. Asta dacă nu cumva ţinta este chiar creditul.

 

Este foarte utilă şi invetiţia în fonduri de investiţii monetare ( care are puterea să negocieze depozite bancare cu dobândă mai mare), dar adminsitratorii de fonduri de investiţii recomandă ei înşişi ca termenul maxim de plasare în acestea să fie de maxim un an. Şi atunci aceasta seamănă mai mult cu o economisire.

 

 

Investiţii împreună cu „cei mari“

 

La bănci se găsesc de vânzare şi titlurile celor şase fonduri de investiţii mutuale româneşti în obligaţiuni în lei ca şi multor altora în valută. Cel mai mare este fondul BCR Obligaţiuni, cu active de 1,24 miliarde de lei şi cu un randament brut de 7,78% pe anul trecut. Ca şi la dobânda depozitelor şi câştigurile din fonduri se impozitează cu 16%. Fondul este administrat de filiala din România a Erste Asset Management.

 

Cu sute de milioane de lei la dispoziţie, fondul îşi poate permite prezenţa pe piaţa titlurilor de stat. Un alt fond de acest tip, BT Obligaţiuni are active de 185 milioane de lei, iar celelalte româneşti au active de domeniul zecilor de milioane. Un titlu de stat costă 10.000 de lei.

 

 

Cel mai mare randament pe 2011 al unui fond de obligaţiuni este cel al OTP Obligaţiuni, de 14,14%, dar secretul acestuia este că a început anul ca fond diversificat, care avbea voie să cumpere şi acţiuni la bursă. Astfel că a investit în acţiuni în primele luni ale anului, prinzând exact păerioada de creştere a bursei, apoi a trebuit să vândă acţiunile şi a făcut-o în profit. Fondul este administrat de OTP Asset Management.

 

 

Alte trei fonduri, BT Obligaţiuni, BRD Obligaţiuni şi Stabilo sunt administrate de firme de specialitate care fac parte din grupuri bancare. Un al şaselea fond de acest tip, Certinvest Obligaţiuni este gestionat de o firmă independentă.

 

În fişierul ataşat la articol sunt prezentate performanţele tuturor fondurilor mutuale de pe piaţă.

 

 

Disciplina curajului

 

Investiorii cu o toleranţă mai mare la risc îşi pot construi diferite portofolii. Directorul BT Securities Rareş Nilaş este adrptul „formulei 40-20-40“, pe care o crede potrivită acum pentru uninvestitor cu toleranţă medie la risc: 40% în depozite, 20% în fonduri mutuale şi 40% în acţiuni, cu precizarea că prezenţa la bursă trebuie bine disciplinată.

 

 

„Piaţa este foarte volatilă, cu variaţii mari de preţuri. Câştigul de ieri poate fi pieerderea de mâine şi de aceea invetitorul la bursă are nevoie de o diciplină severă: să aibă stabilite praguri precise de pierdere ca şi de câştig la care să vândă neapărat, ca să nu se lase antrenat în iluzii. Eu personal cred că ordinele stop loss trebuie date la -10%, iar cele take profit la +10%.

 

 

Stop Loss este un tip de ordin de vânzare pentru stoparea pierderilor, iar Take Profit este unul de încasare a profitului.