Rezistenţa din MUNŢI: Rebelii kurzi şi munţii Qandil

Munţii Qandil se află în partea nord-vestică a lanţului muntos Zagros care modelează granița de vest a Iranului cu Irakul. În timp ce majoritatea munţilor Qandil sunt în Iran, flancul sud-vest, care constă în mai multe creste și văi, se extinde în nord-estul Irakului spre Lacul Dukan. Militanții kurzi folosesc această parte din lanţ ca o zonă pentru baze de luptă. Distanţa până la fronturile de luptă au făcut această regiune un refugiu ideal pentru câteva mii de rebeli, şi numărul lor ar putea să crească în viitor, potrivit Stratfor.

Munții Taurus și Munții Zagros, inclusiv lanţul Qandil, acoperă regiuni din nord-estul Siriei, sudul Turciei, Irakului și Iranului de nord-vest. Această zonă vastă de teren este ușor de apărat și restricționează circulația de forțe inamice, similar cu Munții Tigharghar din Mali. Culmile Munților Qandil în Irak și platouri dintre ele sunt acoperite de zăpadă în cea mai mare parte a anului. Cheekha Dar, cel mai înalt vârf, are 3611 de metri înălţime. Topografia fracţionată se suprapune mai multor graniţe internaționale ale unor state care nu cooperează între ele şi nu au capacitatea de a controla regiunea. Această geografie, combinată cu prezența unui grup omogen etnic kurd, permite PKK-ului să se apere în mai multe moduri. Mai mult decât atât, geografia permite crearea unor baze sigure de antrenament și include rute ascunse prin zonă care le permit rebelilor să facă contrabandă.

În munți, terenul stâncos acoperă dealurile abrupte şi pădurile de foioase se găsesc la altitudini mai mari. Acest complex topografic limitează, de asemenea, mobilitatea. În timpul anilor 1980, Saddam Hussein a construit o rețea de drumuri într-o încercare de a obține mai mult control asupra zonei. Dar rebelii kurzi şi-au construit baze mai sus pe munte, unde drumurile nu pot ajunge. Kurzii depind de cai și catâri pentru a transporta arme și alimente la bazele lor.

Kurzii au căutat refugiu în Munții Qandil chiar din perioada Imperiului Otoman. Mai recent, înainte ca luptătorii PKK  să caute refugiu în acești munți, forțele kurde Peshmerga din nordul Irakului au căutat adăpost aici, în timpul campaniei anti-kurde a lui Saddam Hussein. La acea vreme, PKK s-au stabilit Bekaa Valley în Liban și au fost susținuţi de Siria. Iniţial forţele PKK au ajuns în munți când, după Războiul din Golf în 1991, Uniunea Patriotică irakiană din Kurdistan a abandonat munții. În urma arestării liderului PKK, Abdullah Ocalan, în 1999, rebelii au declarat o încetare a focului unilaterală, ce a făcut ca mult mai mulţi luptători să se mute în Munții Qandil. Un alt val de relocari a urmat în 2000, când Siria şi-a încheiat în mod oficial sprijinul pentru organizație.

Alte articole

Turcia a efectuat atacuri aeriene în nordul Irakului. Mai mulţi membri ai PKK au fost ucişi

O nouă „operaţiune specială” îngrijorează mapamondul. Turcia şi Siria se bombardează reciproc

Regiunea munţilor Qandil este departe de centrele populate, ceea ce acordă un grad de autonomie pentru PKK. Militanții kurzi sunt împrăștiaţi în întreaga regiune, locuiesc în mai multe tabere separate și avanposturi. Deoarece PKK evită concentrarea forțelor, este dificil pentru adversari să vizeze luptătorii kurzi cu lovituri aeriene sau bombardamente de artilerie, dar acest lucru înseamnă şi dispersarea resurselor PKK în mai multe locaţii. PKK controlează punctele de control la intrările în munți pentru a menține forțele inamice afară. Taberele de rebeli kurzi sunt bine stabilite și au clădiri permanente. Acest lucru a fost o provocare pentru forțele aeriene turceşti, care au lovit mai multe sate din zonă, dificil de deosebit de bazele militante.

Luptătorii PKK folosesc peşterile din munţi pentru a se ascunde, precum și baze subterane construite cu intrări mici, camuflate, care conduc la mai multe camere subterane. Luptătorii kurzi nu au folosit dispozitive explozive improvizate sau minele terestre din regiune, ca multe alte grupuri militante din regiuni similare, dar, în cazul unei invazii la sol, luptătorii kurzi au cunoștințele necesare pentru a implementa în mod eficient mine și alte dispozitive explozive. Se pare că există şi stânci cu explozivi care declanșează caderi masive de pietre, în cazul unei incursiuni în munți de către o forță ostilă.

Terenul muntos restrictiv are, de asemenea, un impact asupra capacității PKK de a comunica în cadrul grupurilor, precum și cu lumea exterioară. În timp ce grupurile PKK din munții folosesc unde scurte radio și telefoane prin satelit, comunicarea se face în cele mai multe cazuri în persoană, călătorind la avanposturi. În ceea ce privește comunicarea dincolo de munţi, Korek Telecom, principalul operator de telefonie mobil kurd, prevede slabă acoperire pentru telefoanele mobile în unele zone ale munților. Accesul la internet depinde în totalitate de legătura prin satelit.

CITEŞTE ŞI  Talibanii şi rezistenta din munţi. De ce Afganistanul nu poate fi cucerit

De la începutul prezenței PKK în munți, Iran si Turcia au atacat în mod regulat militanțili kurzi cu bombardamente de artilerie. Un acord neoficial între Iran și PKK a încheiat acțiunile ofensive ale Iranului în 2011, dar Turcia a continuat să organizeze lovituri aeriene în Munții Qandil. Un nou acord de încetare a focului între Turcia și PKK ar putea pune capăt acestor operațiuni ofensive, dar ar putea duce și la o retragere progresivă și relocarea a circa 4.000 de rebeli în sudul Munților Qandil, departe de linia frontului, în Turcia.

Prezența PKK în munți oferă o anumită siguranță guvernului regional kurd care se asigură astfel că regiunea nu poate deveni sediul unor elementele jihadiste care sunt văzute mai mult ca o amenințare.

În timp ce acești munți sunt în regiunea autonomă kurdă a Irakului, care este reglementată de guvernul regional al Kurdistanului, administrația locală a izolat oficial militanţii cu un embargou. În realitate însă, guvernul permite rebelilor să stea în Muntii Qandil, iar PKK controlează satele și a organizat chiar și un sistem de justiție locală, care operează în esență în munţi ca un stat separat.

Astăzi, forțele Peshmerga din Guvernul Regional al Kurdistanului, din jurul Muntii Qandil, nu se aventureată în munți cu intenţia de a provoca militanții kurzi. În același mod, elemente PKK evită să cauzeze probleme cu administrația locală prin faptul că nu transportă arme în afara munților şi nu se confruntă forțele guvernamentale. Deși relațiile complexe dintre PKK și Peshmerga și forțele turcești s-au schimbat în timp, situația din Munții Qandil a rămas destul de stabilă.