Cătălin Măruță, în vârstă de 47 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați prezentatori de televiziune din România. Recent, acesta a vorbit despre parcursul său profesional.
Cunoscutul prezentator sărbătorește 18 ani la Pro TV. Acești ani nu înseamnă doar emisie, ci și un traseu în care a trecut prin situații diferite: de la ediții pline de energie și entuziasm, la subiecte sensibile care i-au pus la încercare empatia și autocontrolul. Cu toate că este obișnuit cu luminile platoului, Măruță recunoaște că emoțiile nu dispar niciodată cu totul și că momentele de durere, pierdere sau vulnerabilitate îl ating la fel ca în prima zi.
„Mulțumesc mult! 18 ani… sună așa, ca o vârstă la care începi să devii adult, nu? (râde) Pentru mine, cifra asta vine cu foarte multe amintiri și foarte multă recunoștință. PRO TV a însemnat locul unde am crescut în meseria asta și unde am înțeles ce înseamnă responsabilitatea unei persoane care intră zi de zi în casele oamenilor. Au fost ani cu de toate: cu zile cu energie cât pentru trei vieți și cu zile în care simțeai că e greu. Iar dacă mă întrebi despre momentele cele mai dificile… nu mă gândesc neapărat la cele tehnice, ci la cele încărcate emoțional. Au fost foarte complicate emisiunile pe care le-am făcut în memoria unor oameni care nu mai erau, dar pe care i-am admirat enorm – de la Mădălina Manole la Andrei Gheorghe, ai cărui mare fan am rămas, apropo.
Nu exagerez, mie îmi place să râd, să mă bucur de viață, dar e foarte apăsător, uneori, să duci pe umeri subiecte care au în spate multă durere. Nu mă plâng deloc, dimpotrivă, fac parte din viață, dar acestea îmi vin imediat în minte. La fel, a fost o emisiune legată de un reportaj filmat într-un centru paliativ pentru copii foarte bolnavi… acea emisiune mi-a rupt sufletul, efectiv. Am filmat atunci un reportaj și am lăsat doar emoția să se vadă, nimic mai mult. Colegii mei au știut însă atunci că subiectul m-a atins foarte mult. Sunt momente din acelea care rămân cu tine. Dar poate tocmai aceste clipe, oricât de grele, m-au învățat cel mai mult despre oameni, despre empatie și despre ce înseamnă să fii prezent, cu adevărat, în fața unui public.”, a spus el, într-un interviu pentru Viva.
Întrebat cum gestionează emoțiile, momentele tensionate și situațiile dificile, prezentatorul a spus că „Emoțiile nu cred că le pierzi vreodată. Dacă le pierzi de tot, deja e o problemă. Dar sigur nu mai am emoțiile acelea de la început de fiecare dată când se dă „REC’. Nu aș face față așa, ar fi imposibil să intru zilnic în direct cu aceeași încărcătură ca în prima săptămână. Totuși, sunt momente când simt un nod în gât. De exemplu, dacă am un subiect dureros, dacă e o poveste tristă sau dacă trebuie să anunț că s-a stins cineva important… atunci se strânge ceva în tine, oricât de profesionist ai fi. Și o spun cu toată sinceritatea – nu îmi face deloc plăcere să dau exemple din zona asta, dar o fac ca să mă fac înțeles: recent s-a dus Horia Moculescu, Dumnezeu să îl odihnească! A fost un nume uriaș pentru tot ce a însemnat muzica românească. Atunci când am introdus necrologul, nu mi-a făcut deloc bine. Nu e ceva ce spui mecanic.
Ce mă ajută în momentele astea? În primul rând, prezența. Faptul că rămân acolo, conectat la ce se întâmplă, nu las ca mintea să fugă în zece direcții. Apoi, vine empatia – cea reală, nu cea de televiziune. Încerc să mă pun în locul oamenilor care au iubit acea persoană sau au trăit povestea despre care vorbim. Și mai e ceva ce contează enorm: respectul. Respectul pentru subiect, pentru oameni și pentru suferința lor. Asta te obligă să fii măsurat, să vorbești cu grijă, să nu transformi durerea în spectacol. Și nu în ultimul rând, mă ajută echipa. Faptul că știu că am în spate oameni care înțeleg momentele sensibile și care mă susțin, uneori chiar fără cuvinte. Toate astea, împreună, fac să treacă acele secunde grele fără ca publicul să simtă furtuna din interior.”, a spus el.
Totodată, Măruță a mărturisit că are câteva obiceiuri pe care le respectă înainte de a intra în emisiune: „Nu sunt superstițios în sens clasic, dar am câteva obiceiuri pe care ai putea să le numești ritualuri. Îmi place să intru în platou cu mai multe minute înainte, să simt energia locului, să glumesc cu echipa. De cele mai multe ori, mai rămân puțin și după, tot ca să mă conectez la ce urmează după filmare. E modul meu de a-mi regla „busola.” Nu am talismane, dar țin mult la rutina asta.”, a mai adăugat el.