Este zi tristă astăzi pentru apropiații familiei Coposu. Rodica Coposu, sora cea mică a lui Corneliu Coposu, este condusă pe ultimul drum.
Rodica Coposu a fost președinta Fundației Corneliu Coposu și este ultima pe linie directă din familia fostul preşedinte al Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.
Rodica Coposu a murit joi, la 93 de ani, zi în care fusese proclamat doliu național în memoria lui Ion Iliescu.
„Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunţ că în dimineaţa aceasta doamna preşedinte a Fundaţiei Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului şi ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, a urcat la Cer să-i întâlnească pe toţi cei dragi ai săi”, a transmis Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu, potrivit Agerpres.
Slujba de pomenire a Rodicăi Coposu a început la ora 11.00, urmând ca mai apoi, aceasta să-și doarmă somnul de veci la Cimitirul Bellu Ortodox, alături de una dintre surorile sale.
Slujba de înmormântare este celebrată de episcopii greco-catolici de București, PS Mihai Frățilă, și de Cluj-Gherla, PS Claudiu Pop, în Capela „Sfânta Tereza” din Cimitirul Bellu Catolic.
Foarte multe persoane au venit să o conducă pe ultimul drum, printre aceștia și fostul președinte Emil Constantinescu, cu toții precizând că sora lui Corneliu Coposu a fost o femeie extraordinară, devotată, puternică și care nu s-a lăsat niciodată.
Sora cea mică a lui Corneliu Coposu a studiat la Institutului Politehnic din București, apoi a lucrat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București.
În 1996, împreună cu sora ei, Flavia Bălescu-Coposu, au înființat Fundația Corneliu Coposu, în memoria fratelui lor decedat cu un an înainte.
În anul 2009, alături de sora sa Flavia, a fost decorată de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, cu Crucea Casei Regale a României, pentru devotamentul față de cauza civică și memoria fratelui său.
„Generozitatea a moştenit-o de la mama, toleranţa şi dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata şi de la Doina şi se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calităţile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie”, spunea Flavia Coposu despre sora sa.