Alice Cocea, fiica unui general, a fost sora avocatului şi temutului pamfletar N.D. Cocea şi mătuşa marii actriţe Dina Cocea. Născută în 28 iulie 1899 la Sinaia, Alice Cocea a studiat arta dramatică la Conservatorul din Bucureşti şi la Paris, unde a absolvit în 1917, când a şi debutat în filmografie. În scurt timp a devenit o stea a scenei şi a marelui ecran din Paris.

Timp de patru ani, între 1940 – 1944, a fost director la «Théâtre des Ambassadeurs» din Paris. Acuzată de colaboraţionism după război, i s-a interzis apariţia pe scena pariziană.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce alimente de post sunt interzise în Săptămâna Mare. Amintesc ...

Câți bani a încasat Alex Delea după 15 săptămâni la Survivor ...

După retragere s-a dedicat marii sale pasiuni: pictura, reuşind să organizeze o expoziţie care s-a bucurat de un real succes.

Un student a murit de frig sub geamul ei, iar un locotenent a murit după ce a căzut de pe cal

Apreciată pentru talentul şi frumuseţea ei, dar criticată pentru frivolitatea ei, blonda Alice Cocea a frânt multe inimi, trei bărbaţi au murit din cauza ei. I se spunea „femeia fatală” sau „femeia vampă”.

Pe când nu avea nici 18 ani şi se afla la Bucureşti în trupa de teatru a dramaturgului Alexandru Davila, Alice Cocea a aprins inima unui tânăr student care, într-o noapte geroasă de iarnă, l-a plătit pe şoferul actriţei să îi cedeze locul la volan în acea seară. Alice Cocea nu a urcat singură în maşină, ci însoţită de Alexandru Davila. În loc să îi mărturisească dragostea, tânărul student a fost nevoit să îi ducă pe cei doi la locuinţa dramaturgului. După ce a înapoiat maşina şoferului, studentul a revenit sub ferestrele tinerei şarmante. În zorii zilei l-au găsit îngheţat de frig, iar două zile mai târziu a murit de pneumonie.

Nu a trecut mult timp şi un tânăr locotenent s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. Şi acesta a murit, într-un accident de călărie. Despre această situaţie s-a scris într-un articol apărut peste ani, în 7 septembrie 1932, în celebra revistă interbelică „Ilustraţiunea română”:

„Printre ofiţerii tatălui ei, un locotenent frumos, pe care mai multe succese feminine răsunătoare îl înfumuraseră, porni spre cucerirea noii stele. Ca şi dânsa, şi el era dornic de glorie. Glorie de alcov în lipsa alteia. Lui îi fu mai uşor să reuşească să-i fie prezentat şi să-i facă curte. Dar, dacă Alice se arăta prietenoasă faţă de el, dacă îl primea din timp în timp, dacă-i permitea să-i umple de flori casa şi loja, la atât se mărgineau relaţiile lor. Şi frumosul ofiţer simţea pălindu-i norocul şi faima de bărbat cu succes.

Stăruiesc asupra acestui amănunt, ca să fac să se înteleagă mai bine ce urmează; căci dacă studentul murise din dragoste, acesta trebuia să-l urmeze, poate mai mult din amor-propriu batjocorit, decât din cauza unei patimi adevărate şi mari. Rugăminţi, blesteme, nimic nu folosi şi zilele treceau, fără ca amorezatul să poată înainta măcar cu un pas spre inima nepreţuită pentru el, a iubitei sale.
La Capşa, unde sărmanul G… numai îndrăznea să se arate, se făceau adevărate rămăşaguri. În cele din urmă, lucrurile ajunseră atât de departe, încât într’o frumoasă zi de primăvară, tânărul puse şaua pe calul lui favorit şi plecă să colinde pe câmp. Aproape de câmpul de alergări de lângă Băneasa, acolo unde adeseori, sub ochii admiratorilor săi şi în strigătele mulţimii entuziasmate cunoscuse beţia triumfului, el lăsă calul să meargă în voie pe un drumeag ce ducea spre calea ferată.

Un ţăran, care lucra alături pe câmp, văzu cum galopa calul, ce-l arunca în plin mers şi se înfundă sub un pod mic pe care treceau traversele de cale ferată. În partea cealaltă a podului, apăru calul singur, continuându-şi cursa neînfrânată. Curios, omul se apropie, privi sub pod. În penumbră, văzu strălucind nasturii tunicii nenorocitului, care zăcea întins pe spate. Avea baza craniului sfărâmată de drugul de fier al podului. Ancheta militara stabili un accident. Ziarele vorbiră mult de aceasta întâmplare, accident regretabil, datorat distracţiei acestui distins cavarer, în realitate, o tristă sinucidere”.

Citeşte mai mult pe descoperă.ro