România, de 5 luni în sala de așteptare. Până găsim premierul, începe să ne coste scump interimatul

Pe data de 30 septembrie am mai bifat un episod demn de un eșec pur românesc. Guvernul propus de Siegfried Mureșan a fost respins de Parlament cu un număr de 182 de voturi. Era nevoie de 233, dar nu s-au putut strânge. A fost a treia încercare de a stabili un Executiv cu drepturi depline.

Într-o țară în care fiecare partid pretinde permanent că știe ce este de făcut pentru binele tuturor, iată cum o diferență de 51 de voturi ne aduce azi, 5 octombrie, în situația în care așteptăm o nouă propunere de premier. Câteva zeci de voturi par să fie o distanță mai greu de parcurs decât o autostradă prin Carpați. Între timp, România trăiește cu succes într-un provizorat care începe să semene suspect de mult cu normalitatea.

Zi plină pentru Nicușor Dan. Se vede și cu noua șefă a OMV, înainte de anunțul desemnării

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Luni, 5 octombrie, la fix cinci luni de când Cabinetul Bolojan a fost demis, formațiunile politice sunt chemate iar la Cotroceni. Președintele Nicușor Dan urmează să poarte discuții cu politicienii, iar mai apoi să prezinte țării a patra propunere de premier. Însă problema nu este despre cine va fi desemnat, ce avere are și ce trecut, ci despre cât mai poate funcționa România cu un Executiv interimar care administrează țara, dar care nu are drepturile de decizie ale unui guvern cu puteri depline.

Alte articole

Zi decisivă la Cotroceni. Nicușor Dan se consultă iar cu liderii partidelor și face o nouă desemnare de premier. Cine se află pe ”lista scurtă” pentru șefia viitorului guvern ”

Sorin Grindeanu: „Eu îmi doresc să fiu premier! Din păcate pentru România, s-au pierdut încă 10 zile”

Cinci luni. Și tot numărăm

Pentru scena politică, cinci luni nu înseamnă neapărat o eternitate. Dacă ne uităm la Bulgaria, criza politică începută în 2021 a dus la opt runde de alegeri parlamentare în cinci ani. Și continuăm. Belgia este un caz aproape emblematic: cel mai lung interimat guvernamental din istoria Belgiei (și a lumii, pentru o democrație pe timp de pace) a durat 652 de zile.

Aceleași situații apar adesea și în Italia, precum și în alte țări din spațiul European. Dar revenim la România, că aici ne doare. Cinci luni fără un guvern cu puteri depline într-o țară care trebuie să administreze rapid un buget, deficitul, investițiile, fondurile europene, reformele și obligațiile externe, toate nu mai suportă nici măcar o întârziere…

Cum a început tot acest dezastru al orgoliilor? După căderea executivului condus de Bolojan sigur că au început negocierile. Apoi consultările. Apoi alte negocieri și desemnări. Eugen Tomac a fost desemnat premier pe data de 4 iunie, însă și-a depus mandatul înainte de a ajunge la vot, pentru că nu a reușit să convingă politicienii să-i acorde sprijinul necesar. A urmat Adrian Veștea. Cabinetul a fost dezbătut în Parlament pe data de 22 iunie. A primit 189 de voturi pentru, deci îndeajuns. A urmat propunerea Siegfried Mureșan pe 17 septembrie. A primit 182 de voturi. Puțin. Așadar, România nu a reușit să găsească 233 de voturi – un progres fascinant, dacă obiectivul era mersul înapoi. După ultimul eșec, azi mecanismul pornește iar: Cotroceni-Consultări-Partide-Declarații-A PATRA numire de premier!

Și avem întrebarea: are cineva 233 de voturi? Dar politicienii ce vor, de fapt?

Este o întrebare inevitabilă după atâtea încercări de a stabili o conducere în Guvernul României. Ce vrea clasa politică: Greu de pretins că se poate ști. Nu știm! Putem doar să spunem ce declară, dar mai ales ce fac. Fiecare partid susține că poziția de drept este una responsabilă. Unii politicieni susțin că nu pot sprijini un anumit program de guvernare, alții preferă să defileze cu acuzații că adversarii lor prelungesc criza.

De exemplu. La votul pentru Mureșan, social-democrații au fost prezenți, dar nu au votat. De partea cealaltă, AUR nu s-a prezentat în sală. De aici, Siegfried Mureșan a ieșit public și a acuzat partidele că au provocat intenționat criza, în timp ce PSD a transmis, de fapt, că este pregătit să-și asume redresarea României.

Iată cum toată lumea vorbește despre stabilitate, doar că România continuă să aștepte să strângă voturile necesare.

Până găsim premierul, începe să ne coste interimatul

Aici se termină partea mai amuzantă a crizei. Aici începe situația reală cu care se confruntă țara, mai exact, fiecare dintre noi, indiferent de clasa din care facem parte.

Pentru că, pe măsură ce partidele calculează pașii pentru alegerea unui nou premier, statul începe să facă altfel de calcule: unde mai sunt bani, unde este nevoie de suplimentarea bugetelor, dar mai ales ce cheltuieli trebuie să se mai facă până la finele anului 2026.

Dacă până acum criza putea fi comparată cu o poveste politică scrisă de un începător, cu paragrafe despre cine este propus, cine negociază cu cine, cine pune condiții și cine este votat, luna octombrie ne aduce aminte că se apropie finalul anului, iar un guvern interimar ar putea marca o criză istorică atunci când vine vorba despre veniturile și traiul românilor.

Ce spune Constituția despre un guvern interimar. Ce drepturi mai are Executivul

Regimul unui interimat este reglementat în articolul 110 din Constituția României. Un Guvern este demis în momentul în care Parlamentul îi retrage încrederea sau în alte situații prevăzute de lege. După ce mandatul încetează, executivul „îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice” până la instalarea unui nou guvern. Limita interimatului este de 45 de zile, însă poate fi prelungită în condiții speciale, așa cum s-a făcut și în prezent. Între timp, guvernul nu dispare, dar devine unul cu atribuții limitate:

•  nu poate promova politici majore;
•  nu poate iniția reforme structurale;
•  nu poate adopta măsuri cu impact strategic pe termen lung.

Chiar dacă Articolul 110 nu fixează negru pe alb o durată, alte prevederi constituționale stabilesc un reper esențial.

Conform Articolului 107, interimatul pentru funcții guvernamentale este limitat la maximum 45 de zile. O astfel de limită este confirmată și de interpretările juridice și practica instituțională, care tratează cele 45 de zile ca termen în care trebuie clarificată situația politică.

În paralel, procedura de formare a unui nou guvern este accelerată. Nicușor Dan desemnează un candidat la funcția de premier. Cel desemnat are 10 zile pentru a obține votul de încredere al Parlamentului, conform Articolului 103. Prin urmare, arhitectura constituțională este gândită pentru rapiditate, nu pentru a sta pe loc. În practică însă, lucrurile devin mai nuanțate.

Problema esențială este că, deși Constituția stabilește termenul, nu prevede o sancțiune explicită dacă acesta este depășit. Interimatul poate continua de facto, în lipsa unui nou guvern. De acest lucru au profitat și politicienii români.

Revenind la Constituție, conform articolului 110 alineatul (4), Guvernul al cărui mandat a încetat poate îndeplini numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern. Limitarea este detaliată și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit articolului 37 alineatul (3) din OUG nr. 57/2019, după încetarea mandatului, Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ necesare administrării treburilor publice, fără să promoveze politici noi. Același articol stabilește explicit că, în această perioadă, Guvernul nu poate emite ordonanțe, nu poate emite ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege.

Renunțând la limbajul juridic, statul continuă să funcționeze, însă una este să administrezi o țară și alta este să o guvernezi. Cum afectează românii? Ei bine, pasul 1: rectificarea bugetară: problema pe care interimatul nu o poate rezolva. În acest moment, criza politică se întâlnește direct problemele bugetare, căci țara are nevoie urgentă de o rectificare. Dar Guvernul actual nu poate face asta pentru că rectificarea bugetului de stat presupune adoptarea unei ordonanțe, iar Guvernului interimar îi este interzis să emită ordonanțe sau ordonanțe de urgență.

Premierul interimar Ilie Bolojan a transmis de acum două luni:

„România are nevoie de un guvern cu puteri depline tocmai pentru că trebuie făcută rectificarea bugetară. Fără rectificare, există riscul ca în anumite zone să nu poată fi plătite salariile și să nu poată fi acoperite anumite cheltuieli”.

Acest lucru nu înseamnă că România, la ora actuală nu mai poate plăti pensiile și salariile

Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat explicit pe 1 octombrie că statul nu se află în situația de a nu putea plăti pensiile și salariile. Cel puțin nu este acum problema. Însă situația gravă de la bază este alta. Anumite bugete au nevoie să fie recalculate până la finele lui 2026, iar Guvernul interimar nu poate face rectificare.

Un buget este analizat, la începutul anului, după anumite estimări. Realitatea ultimilor ani i-a învățat pe politicieni că nu se ține cont de estimări. În cazul în care un minister și-a estimat insuficient anumite cheltuieli, ori dacă apar cheltuieli care trebuie acoperite în ultimele luni ale anului, trebuie să se facă rectificare. Și, cum avem interimat, ministerele au doar de așteptat. La fel și românii…

Premierul interimar, încă interimar, Ilie Bolojan a transmis că ministerele care nu și-au calculat corect cheltuielile la începutul anului pot ajunge în ultimele luni în situația în care anumite cheltuieli nu mai sunt acoperite. Un exemplu semnificativ este cel de la Ministerul Sănătății. Cheltuielile pentru unitățile de primiri urgențe și cele pentru ambulanță sunt cele care mereu au nevoie de buget suplimentat. Aici nu prea putem să ne mai îngrijorăm cu privire la cine trebuie să stea în scaunul de premier, ci despre ce poate face statul pentru ca un minister cheie să nu intre brusc în criză, pentru că statul funcționează, dar se vede bine cu ce limite, iar problemele românilor nu se pot pune pe pauză până când ne decidem cine poate strânge 233 voturi.  Iată cum diferența dintre un guvern interimar și unul cu drepturi depline nu mai poate fi doar o discuție a profesorilor de drept constituțional, ci o discuție a noastră, a tuturor celor care pot fi afectați de lipsa bugetelor în cazuri extreme.

Politicienii dezbat propunerile. Calendarul bugetar nu mai acceptă negocieri

Nu mai există timp până la finalul anului. De aceea, consultările care au loc azi au cu totul și cu totul altă greutate față de ultimele încercări eșuate de a stabili un premier. Anul bugetar este aproape de final, iar o cheltuială care trebuie făcută în noiembrie sau decembrie nu dispare doar pentru că PNL, PSD sau AUR nu vor coaliție.

Ponta vestește Apocalipsa după Bolojan. ”Dezastrul este aproape și de neevitat. Urmează ceva foarte rău”

Un spital nu poate explica la Cotroceni cât de urgent trebuie plătită o factură. Dacă banii se termină la MAI, MApN, MJ sau Ministerul Educației, Ministerul Muncii etc., milioane de bugetari care așteaptă salariile sau pensiile de sărbători nu pot aștepta noile consultări la Cotroceni.

Și mai există și o problemă când vine vorba despre calendar. Ne apropiem de finalul de an și deja ar trebui să înceapă discuțiile cu privire la discuțiile privind bugetul pentru anul următor. Ne amintim că Ilie Bolojan a avertizat că pregătirea bugetului de stat este „în mâna” unui guvern cu atribuții depline. Și, după respingerea lui Mureșan, agenția de rating Moody’s a atras atenția că prelungirea blocajului politic face mai dificilă adoptarea la timp a bugetului pentru 2027. Deci contează și cum încheiem anul, dar și cum o să calculăm începutul anului următor. Altfel, riscăm un nou rating de țară negativ, riscăm un nou colaps în economie și retragerea marilor jucători din afacerile internaționale.

Ne trebuie un joben din care să iasă un premier care să obțină cifra magică. Între timp, România așteaptă un Guvern care să poată lua deciziile pentru țară

Se poate lua în calcul și varianta alegerilor anticipate. Însă nici acestea nu pot apărea automat după respingerea unui politician la funcția de premier. Și aici, iar, Constituția decide condiții clare pentru dizolvarea Parlamentului. De altfel, chiar președintele Nicușor Dan a vorbit despre problema bugetară atunci când s-a pus problema anticipatelor. O soluție de acest fel ar reprezenta luni la rând în care rectificarea bugetară să nu poată fi făcută. Iată cum, din nou, timpul pe scena politică începe să intre în conflict direct cu timpul administrativ.

„Alegeri anticipate, teoretic, sună foarte bine. Adică partidele nu se înțeleg, ne întoarcem la popor, poporul decide. Numai că, în practică, noi suntem așa: nu avem o rectificare, da? Un guvern interimar nu poate să facă rectificare. Alegeri anticipate înseamnă cinci luni în care noi nu putem face rectificare, înseamnă că nu mai dăm bani la ambulanțe, nu mai dăm bani la sistemul sanitar. Ăsta e primul lucru. Al doilea rând, noi suntem o țară care trăiește pe datorie de mult timp. Și, trăind pe datorie, nu poate să se joace cu fluxurile financiare care îi mențin activitatea curentă.

Și hai să ne uităm ce înseamnă alegeri anticipate, da? Înseamnă Birou Electoral Central, panouri pe străzi, dezbateri în studiourile de televiziune și, prin februarie, o să avem un rezultat al alegerilor anticipate care, dacă ne uităm la sondajele de opinie, e cam tot ce avem acum.”

Și azi, la fel ca în ultimele 5 luni, există ceva pur românesc în acest tablou al consultărilor pentru un premier: o țară întreagă este ținută în sala de așteptare, în timp ce din cabinet se aude că încă se discută cine va consulta pacientul.

Doar că țara noastră nu trebui să fie pacientul partidelor, deoarece acestea din urmă sunt instrumentele prin care românii sunt reprezentați și prin care trebuie construită o majoritate capabilă să guverneze.

Altfel, peste câteva săptămâni riscăm să scriem din nou același articol. Va trebui doar să schimbăm numele premierului din titluri. Și între timp, să sperăm că se vor găsi soluții în caz de criză, dar și că vom avea pensii, salarii și alocații înainte de sărbători.

Înainte să aflăm, pentru a patra oară, cine va fi următorul premier desemnat, poate că ar trebui să cerem răspunsul la două întrebări mult mai simple: O să aveți cele 233 de voturi? Și dacă nu le veți avea, cât își mai permite România să aștepte?