România e minge de ping-pong în parteneriatul cu SUA. De ce nu reușim să atragem investiții pentru viitorul țării

Avem baze militare americane, avem trupe americane. Avem bazele de la Deveselu și Kogălniceanu. Cooperăm excelent cu FBI și CIA. Suntem alături de americani cu trupe, de fiecare dată. Numai că nu este ajuns pentru a avea o umbrelă de securitate reală. Vedem cum administrația Trump pune în discuție întreaga filosofie din spatele Articolului 5, darmite soarta unei țară aflată la granița NATO.

Parteneriatul strategic cu George Washington

Adevăratul Parteneriat Strategic poate fi realizat doar cu bătrânul George Washington! Nu cu personajul istoric, al cărui spirit l-am invoca degeaba, ci cu cel de pe bancnota de 1 dolar. Pentru că dacă privim partea economică, România este încă copilul de mingi al regiunii. Ne bucurăm de atenția SUA, dar nu ne-am ridicat niciodată la nivelul unei relații economice cu adevărat solide.

Citește și Trump îi transmite lui Zelenski, înaintea întâlnirii de luni, cum poate obține pacea: ”Fără a recupera Crimeea și fără intrarea Ucrainei în NATO”

Potrivit AmCham România, investițiile directe americane în România au ajuns la 8,9 miliarde de dolari în 2023. La prima vedere este un record istoric și poziționează SUA pe locul patru între investitorii străini din țară, primul loc dintre investitorii non-UE. Exporturile de servicii către SUA au depășit 3,4 miliarde de dolari, în special în IT și servicii profesionale. Pare un progres, dar dacă privim structura schimburilor comerciale, tabloul se schimbă.

Alte articole

Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu, întâlnire cu prim-ministrul coreean la aniversarea a 15 ani de parteneriat strategic între România şi Republica Coreea

Avem bază, nu și calitate

În 2024, exporturile de bunuri către SUA au atins doar 2,2 miliarde de dolari – adică 2,5% din totalul exporturilor României. Importurile americane s-au ridicat la 1,3 miliarde de dolari, doar 1% din totalul importurilor românești. Structura exporturilor – produse industriale, echipamente de transport, mobilier și textile – arată că există nișe promițătoare, dar insuficient dezvoltate.

Paradoxal, adevărata valoare vine din exportul de servicii: cele 3,4 miliarde de dolari reprezintă peste 8% din totalul exporturilor de servicii ale României. IT-ul românesc și serviciile profesionale de înaltă calificare câștigă teren în economia digitală transatlantică. În plus, firmele americane din România susțin peste 120.000 de locuri de muncă, iar companiile membre AmCham – americane, internaționale și românești – generează împreună o cifră de afaceri de peste 65 de miliarde de euro și 250.000 de angajați. Așadar, baza există. Întrebarea este: de ce nu reușim să facem saltul calitativ?

Lecția poloneză

Privind spre Polonia, răspunsul devine evident și usturător. Potrivit Băncii Naționale a Poloniei, fluxul anual de investiții americane a fost estimat la 4,2 miliarde de dolari în 2021. U.S. Bureau of Economic Analysis estimează stocul total la 13 miliarde de dolari, iar AmCham Varșovia chiar la 26 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, vecinii noștri sunt cu o ligă peste noi, pentru că au știut să lege securitatea de investiții, infrastructura de competitivitate și fiscalitatea de predictibilitate.

În timp ce Polonia atrage mari corporații americane în energie, auto și tehnologie, România continuă să trăiască din improvizații fiscale și din promisiuni politice vagi. AmCham România avertizează clar: impozitul minim pe cifra de afaceri, suprataxele din energie și construcții, birocrația excesivă subminează fix acele sectoare care ar putea aduce exporturi și competitivitate. Nu este lipsă de interes din partea americanilor, ci lipsă de seriozitate din partea noastră.

Citește continuarea pe EVZ.