General NATO: „Armata Română este departe de a avea acele capabilități militare necesare”

Generalul (r) Dorin Toma se numără printre cei mai titrați generali ai Armatei Române. Acesta a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, după ce, timp de doi ani, a fost șef adjunct al Forțelor Terestre Române. De-a lugul carierei sale, a ocupat mai multe poziții cheie în Armata României și a participat și la misiuni internaționale în Angola sau în Albania.

Generalul (r) Dorin Toma consideră că percepția publică privind vulnerabilitatea Armatei Române este parțial justificată, în condițiile în care capabilitățile actuale sunt încă departe de standardele NATO.

Acesta subliniază că, în scenariul cel mai periculos – o apropiere rapidă a unui adversar de granițele Româiei, timpul de reacție ar fi insuficient, iar armata nu ar putea rezista fără sprijin extern consistent.

Programele de înzestrare, precum cele din cadrul SAFE, sunt necesare, dar insuficiente dacă nu sunt integrate într-un sistem coerent de capabilități care include echipamente, logistică, comandă-control și personal instruit.

Alte articole

George Simion, băgat în ședință cu o întrebare despre teoriile SF ale lui Călin Georgescu. ”Credeți în băuturi cu nanocipuri?”. Ce a răspuns liderul AUR

Cum a reușit un român să falsifice aproape perfect bancnota de 100 de lei. Specialiştii au numit-o „superleu”

Citește și: Ucraina şi Rusia, atacuri violente înainte armistiţiului de Ziua Victoriei

General NATO: „Probleme apar atunci când discutăm despre scenariul cel mai periculos”

În lipsa unor rezultate concrete în recrutarea voluntară, el considera că reintroducerea serviciului militar obligatoriu ar trebui analizată serios, într-o formă modernă și adaptată nevoilor actuale.

Întrebat dacă teama românilor privind un război este justificată, Dorin Toma a spus că „Trebuie să avem în vedere că, în conformitate cu prevederile articolului 3 din Tratatul NATO, fiecare națiune are responsabilitatea de a-și genera, operaționaliza propriile capabilități militare pentru a fi în măsură să îndeplinească misiunea de apărare, conform planurilor, pentru a nu reprezenta un risc de securitate pentru întreaga alianță.

Faptul că un stat nu acționează în acest sens, acesta devine o vulnerabilitate pentru întreaga alianță. Aceasta este interpretarea corectă a Articolului 3 din Tratat.

Armata Română este departe de a avea acele capabilități militare necesare, compatibile cu standardele NATO, pentru a-și putea îndeplini misiunea. Atunci când vorbim de planurile Alianței pentru descurajare și apărarea teritoriului statelor membre, cel puțin în fază inițială, este normal ca cei care sunt în proximitatea zonei de conflict să aibă prima reacție. Este firesc ca toate țările de pe flanul estic, inclusiv România, să-și consolideze aceste capabilități militare pentru a fi măsură să aibă o primă reacție fermă, ulterior cu sprijin din partea altor armate din NATO.”, a spus acesta, potrivit Adevărul.

Totodată, acesta a explicat motivele pentru care nu pare să existe o îngrijorare serioasă a autorităților privind aparitia unui razboi spunând că „Planificatorii militari, deși dezvoltă numeroase scenarii, întotdeauna iau în calcul varianta probabilă și pe cea mai periculoasă. În scenariul cel mai probabil pe care, bineînțeles, decidenții politici preferă să se concentreze, se consideră că există timpul necesar pentru ca unitățile armatei române să se operaționalizeze, să își ridice capacitatea de luptă și, eventual, să primească sprijin, în timp util, din partea diferitelor formațiuni militare ce vor fi dislocate din vestul Europei sau chiar de peste Oceanul Atlantic. 

Cu alte cuvinte, va exista timpul necesar pentru această dislocare, cu condiția ca infrastructura de transport să fie modernizată iar procedurile să fie adaptate. De aceea se discută atât de mult despre mobilitate militară în Europa. Într-adevăr sunt anumiți indici privind diferite activități sau acțiuni ale adversarului, indici care sunt monitorizați și care, la un moment dat pot apărea. Astfel, poate exista un anumit interval de timp pentru luarea unor decizii în vederea întăririi dispozitivului, intensificării acțiunilor de descurajare și de pregătire a apărării.

Probleme apar atunci când discutăm despre scenariul cel mai periculos. Poate părea puțin probabil, dar un militar întotdeauna este obligat să se gândească la acesta. Să presupunem că în scenariul cel mai periculos armata rusă s-ar apropia de frontiera României, terestră sau maritimă, într-o formă sau alta, nu știm cum va evolua, în viitor, conflictul militar din Ucraina. Se pare că ucrainenii, cel puțin până acum, și trebuie să le mulțumim pentru acest lucru, rezistă, reușesc să blocheze armata rusă, să fie un scut de protecție pentru noi. Dar dacă ipotetic, armata rusă s-ar afla la granițele României, atunci factorul surprindere poate apărea, timpul avut la dispoziție pentru a adopta măsuri preventive scade iar riscul crește. Este clar că într-un astfel de scenariu, Armata Română cu forțele pe care le are la dispoziție astăzi, nu poate face față.

Oricine are o minimă înțelegere a fenomenului își poate imagina că Armata Română singură sau cu sprijin redus, nu are forța necesară să reziste mult timp unei astfel de agresiuni. Polonia, prin noua doctrină militară, exact acest lucru își propune. Să își construiască o armată profesionistă, formată din personal activ și rezervă operațională care să poată rezista independent o perioadă mai lungă de timp. Se anticipează anumite întârzieri în procesul de activare a articolului 5 sau pentru dislocarea forțelor din vestul Europei, chiar dacă, din perspectiva mobilității militare, situația este mult mai bună în Europa centrală în comparație cu condițiile de deplasare strategică pentru întărirea flancului sud-estic. Vorbim de distanțe de parcurse, numărul țărilor tranzitate, infrastructură slab dezvoltată etc.”, a mai explicat acesta.

Citește și: Rafinăria Kirishi din Rusia și-a oprit activitatea după un atac cu drone. Mai multe instalații au fost avariate