Faptul că astăzi speranța de viață este cu 30 de ani mai mare la nivel European, comparativ cu cea de acum un secol, se datorează investițiilor în cercetare în medicină. De altfel, 73% din creșterea speranței de viață de 1,74 ani înregistrată în perioada 2000 – 2009 se datorează medicamentelor de ultimă generație.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Shannen Doherty se pregătește de moarte. Actrița a început ...

Cutremur la Moscova: Timur Ivanov, adjunctul lui Serghei Şoigu, ...

Însă inovația salvează vieți doar dacă pacienții au acces la ea. Iar România se află mult în urma țărilor europene în ceea ce privește accesul pacienților la tratamente noi.

În 2018 au fost aprobate 37 de noi molecule pentru introducere la compensare, iar anul acesta, în primele 5 luni, doar 2 noi tratamente. Iar unele dintre acestea sunt medicamente care au stat pe lista de evaluare luni bune, înainte de a intra la compensare. Între timp, Food and Drug Administration (FDA) – Centrul pentru Cercetare și Evaluare a Medicamentelor a autorizat pentru intrare pe piață 59 de medicamente inovatoare în 2018 și 13 în primele 6 luni din 2019.  Însă va trece mult timp până când unul dintre aceste medicamente va ajunge în România.

România aprobă intrarea unui medicament pe lista de compensate și gratuite în aproximativ 43 de luni, conform unui studiu realizat de IQVIA pentru Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). Bulgaria și Cehia au nevoie de doar 20 luni, iar în țările din vest, precum Germania sau Marea Britanie, pacienții au acces la un medicament inovator la mai puțin de 4 luni de când acesta a fost autorizat de Agenția Europeană a Medicamentului, potrivit ştiripesurse.ro.

Cauza decalajului are de-a face, în primul rând, cu bugetul alocat sănătății și cu felul în care este gestionat. Bugetul alocat medicamentelor nu acoperă nici măcar nevoile actuale de tratament ale pacienților români, așa că accesul la tratamente de ultimă generație ajunge în plan secundar.

Bugetul alocat medicamentelor este folosit și în metodologia de calcul a taxei clawback, o povară fiscală pentru producătorii de medicamente, introdusă în anul 2009 ca măsură temporară. Bugetul pentru medicamente nu a fost actualizat cu nevoile de tratament ale pacienților timp de 7 ani, până în trimestrul patru al anului 2018 când a fost actualizat cu rata inflaţiei, astfel că taxa clawback a ajuns să reprezinte 24,6% în primul trimestru din 2019. Conform estimărilor ARPIM, până la finalul lui 2019 va ajunge la 30%, dacă mecanismul rămâne același și bugetul alocat medicamentelor nu va fi actualizat.

Din cauza acestei taxe clawback , peste 2000 de medicamente au dispărut de pe piață dintre care 400 fără alternativă terapeutică. Astfel se creează un mediu care nu încurajează deloc inovația în România și medicamentele de ultimă generație își fac foarte greu loc în buget.