Românii preferă hrana cât mai naturală. De ce familiarul „miros de țară” face parte din drumul ei de la câmp la masă

O parte dintre acești nutrienți pot proveni chiar din agricultură. Gunoiul de bovine, dejecțiile porcine sau gunoiul de pasăre cu așternut readuc în sol azot, fosfor și potasiu, dar și materie organică și carbon. Este un circuit folosit în agricultură de generații, astăzi mult mai riguros: materialul este analizat, doza se calculează după necesarul culturii și al solului, aplicarea se face în perioade și condiții stabilite, iar fermierul urmărește să păstreze cât mai mulți nutrienți pentru plante.

Reține:

Românii preferă hrana cât mai naturală.
„Mirosul de țară” este temporar, iar distanța la care ajunge depinde mult de vânt și vreme.
Mirosul puternic „de țară” nu înseamnă automat poluare sau fertilizare excesivă.
Încorporarea rapidă reduce mirosul și păstrează mai mult azot pentru plante.
Fertilizarea organică readuce în sol nutrienți, materie organică și carbon.
Beneficiul fertilizării organice ajunge până la hrană: recolte de calitate și mai puțină presiune din costul fertilizanților.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Există însă o parte a acestui circuit pe care o observăm imediat: familiarul „miros de țară”

Uneori îl simțim doar lângă câmp, alteori ajunge până la locuințe aflate în apropiere. Asta nu înseamnă automat că s-a aplicat prea mult fertilizant, ci că vântul poate transporta pana de aer într-o anumită direcție, iar seara și noaptea, când atmosfera se amestecă mai puțin, compușii odorigeni pot rămâne mai aproape de sol. De aceea, aceeași lucrare agricolă poate trece aproape neobservată într-o zonă și poate fi simțită mult mai departe în alta.

Paradoxul este că ceea ce pe unii îi poate deranja pentru o perioadă scurtă de timp, de până la câteva zile, face parte dintr-un proces care urmărește tocmai păstrarea resurselor naturale în circuitul hranei: nutrienții se întorc în sol, azotul este folosit de plante inclusiv pentru formarea aminoacizilor și proteinelor, materia organică aduce carbon și contribuie în timp la funcționarea solului, iar fermierul poate înlocui o parte dintre fertilizanții cumpărați. Într-o perioadă în care aceștia s-au scumpit puternic, folosirea eficientă a resurselor existente deja în fermă poate reduce una dintre presiunile de cost care pornesc de pe câmp și se pot transmite până la prețul hranei.

Acest secret al agriculturii tradiționale, utilizat și de agricultura modernă, nu este deloc o particularitate românească

Familiarul „miros de țară” poate fi întâlnit în perioadele de fertilizare în marile regiuni agricole din Franța, Germania, Austria, Olanda sau Belgia, tocmai pentru că utilizarea gunoiului de grajd și a altor fertilizanți organici continuă să facă parte din modul în care agricultura europeană recirculă nutrienții și materia organică.

Politicile europene încurajează, de altfel, recuperarea nutrienților și reducerea dependenței de fertilizanții minerali importați, ca parte a unei agriculturi mai circulare și mai eficiente în utilizarea resurselor. De altfel, în iulie 2026, Comisia Europeană descria recuperarea nutrienților din dejecțiile zootehnice drept o oportunitate de reducere a dependenței Europei de fertilizanții importați și de creștere a rezilienței fermelor, mai ales că piața europeană a fertilizanților este caracterizată de volatilitate persistentă din 2021, iar în aprilie 2026 prețurile fertilizanților cu azot erau cu 71% peste media anului 2024.

Într-un anumit sens, ceea ce numim „miros de țară” este și semnul perceptibil al unui mod mai natural de a închide circuitul nutrienților: ceea ce provine din agricultură se întoarce pe teren și poate hrăni o nouă cultură, în loc ca fertilitatea să depindă exclusiv de inputuri minerale produse industrial. Asta nu înseamnă că simpla utilizare a fertilizanților organici face automat un aliment „mai natural” sau mai nutritiv. Înseamnă însă că o parte din nutrienții necesari producerii hranei poate proveni din resurse biologice deja existente în fermă, împreună cu materia organică și carbonul pe care fertilizanții minerali nu le aduc în același mod.

Ce spune „mirosul de țară” pe care uneori îl simțim dincolo de câmp și, mai ales, ce nu poate spune

University of Missouri arată că dejecțiile zootehnice pot elibera peste 200 de compuși care contribuie la miros, iar acesta este perceput mai frecvent când umiditatea este ridicată, aerul este liniștit sau vântul îl poartă către zone locuite. Aceeași sursă explică și de ce două localități aflate la distanțe similare de un teren pot avea experiențe complet diferite: mirosul se deplasează sub forma unei pene purtate de curenții de aer, nu ca un cerc care se mărește uniform în jurul câmpului.

Așadar, un câmp proaspăt fertilizat poate fi „simțit” pentru scurt timp și dincolo de marginea parcelei, fără ca mirosul să se răspândească uniform. Vântul împinge pala de aer spre zona aflată în aval, iar seara, când atmosfera se amestecă mai puțin, mirosul poate rămâne aproape de sol. Tipul materialului contează: dejecțiile porcine lichide tind să emită mai intens decât materialele solide mai uscate, iar gunoiul de pasăre cu așternut poate pierde amoniac după aplicare. Intervalul sensibil este de regulă imediat după împrăștiere, dar durata depinde de rapiditatea încorporării, de vreme și de metoda folosită.

Primele 36 de ore sunt importante, dar nu reprezintă un „termen de expirare”

Studii realizate de University of Nebraska–Lincoln arată că, în situațiile în care gunoiul de grajd / fermă nu este încorporat imediat, intervalul de aproximativ 36 de ore este el mai important pentru dispersia mirosului: condițiile bune de uscare din următoarele două zile pot reduce semnificativ emisiile odorante, în timp ce primele două seri sunt perioadele în care locuitorii aflați în direcția vântului au cea mai mare probabilitate să le perceapă.

Seara și noaptea, răcirea aerului și vitezele mici ale vântului reduc amestecarea atmosferei și pot menține pana de miros mai aproape de sol. Asta nu înseamnă că mirosul dispare obligatoriu în cea de a 36-a oră. Nu există o durată universală, căci umiditatea, temperatura, vântul, tipul materialului și metoda de aplicare pot scurta sau prelungi perioada și pot modifica atât intensitatea percepută, cât și distanța la care ajunge mirosul.

Da, pentru cei care locuiesc în apropierea terenurilor poate apărea temporar un disconfort olfactiv, dar acesta trebuie pus în contextul întregului proces: este asociat unei lucrări agricole sezoniere, intensitatea sa este puternic influențată de vreme și nu indică, prin ea însăși, nici cantitatea aplicată, nici nivelul de poluare.

Mai mult, fermierul are același interes ca locuitorii din apropiere ca această perioadă să fie cât mai scurtă. Încorporarea rapidă a materialului în sol, atunci când tehnologia permite, poate reduce mirosul și, simultan, pierderile de amoniac. Mai puțin azot pierdut în aer înseamnă mai mult azot disponibil pentru plante, mai puțină nevoie de fertilizanți suplimentari și o utilizare mai eficientă a resurselor din care începe, în cele din urmă, hrana noastră.

Șase lucruri care explică de ce „mirosul de țară” ajunge uneori mai departe de câmp

Vântul decide în mare măsură unde ajunge mirosul. University of Nebraska–Lincoln arată că direcția vântului este unul dintre cei mai importanți indicatori ai zonelor în care acesta poate fi perceput. Umiditatea ridicată și aerul liniștit pot, la rândul lor, favoriza persistența temporară a familiarului „miros de țară”.

Faptul că se simte departe nu înseamnă că mirosul este la fel de puternic peste tot. El este transportat sub forma unei pale de aer, predominant în direcția vântului. Astfel, o zonă aflată în aval îl poate percepe, în timp ce alta, situată la o distanță asemănătoare, dar în altă direcție, poate să nu îl simtă deloc.

Tipul de fertilizant organic contează. Gunoiul de pasăre cu așternut este, în general, un material mai uscat decât dejecțiile porcine lichide, iar Missouri Extension arată că materialele mai uscate tind să aibă emisii odorante mai reduse decât dejecțiile lichide. În același timp, gunoiul de pasăre este valoros agronomic, fiind relativ concentrat în azot, fosfor și potasiu și aducând și materie organică în sol.

Mirosul nu arată cât fertilizant a fost aplicat. Intensitatea percepută depinde de vreme, umiditatea materialului, modul de aplicare și distanță. Prin urmare, faptul că familiarul „miros de țară” ajunge până la locuințe nu indică, prin el însuși, nici o doză prea mare, nici nivelul de poluare.

Încorporarea poate scurta considerabil perioada în care se simte. Injectarea sau încorporarea imediată poate reduce mirosul cu până la aproximativ 90%, în condițiile descrise de Missouri Extension. Pentru fermier există și un beneficiu direct: limitarea expunerii reduce pierderile de amoniac, astfel încât mai mult azot rămâne în sol pentru cultură.

Ceea ce simțim este temporar, iar ceea ce rămâne în sol are valoare pentru următoarea recoltă. După aplicarea gunoiului de pasăre, o parte importantă a azotului organic devine disponibilă treptat pentru plante, iar materia organică și carbonul intră în circuitul solului. Familiarul miros asociat fertilizării este astfel doar partea imediat perceptibilă a unei lucrări prin care nutrienții existenți deja în agricultură sunt readuși în producția de hrană.

Gunoiul de bovine, dejecțiile porcine și gunoiul de pasăre nu miros identic

Nu toate fertilizările organice au același profil olfactiv. Forma și umiditatea materialului contează mult: dejecțiile lichide, în special cele provenite de la porcine, pot avea concentrații ridicate de compuși odorigeni, în timp ce materialele solide și mai uscate tind să emită mai puțin miros. În cazul dejecțiilor porcine, descompunerea în condiții anaerobe poate concentra compuși precum sulfurile, aminele, mercaptanii, acizii organici volatili și fenolii, care contribuie diferit la mirosul perceput.

Gunoiul de pasăre cu așternut are un profil diferit: este un material solid, relativ uscat și valoros agronomic datorită concentrației de nutrienți. Aproximativ 89% din azot este în formă organică, circa 9% sub formă de amoniu și aproximativ 2% sub formă de nitrat. Această fracție amoniacală explică de ce și gunoiul de pasăre poate pierde azot după împrăștiere, iar University of Georgia arată că vremea caldă, uscată și cu vânt favorizează volatilizarea amoniacului. Pentru fermier, acesta este un motiv în plus pentru limitarea timpului în care materialul rămâne expus la suprafață: azotul care se volatilizează nu mai poate fi folosit de cultură.

Încorporarea scurtează contactul cu aerul și poate reduce mirosul

Când tehnologia permite, introducerea materialului în sol reduce suprafața expusă atmosferei. Missouri Extension indică reduceri ale mirosului de până la aproximativ 90% prin injectare sau încorporare imediată. Pentru dejecțiile porcine lichide, injectarea este o opțiune. Gunoiul bovin și gunoiul de pasăre cu așternut pot fi încorporate prin lucrări ale solului, dacă sunt compatibile cu sistemul de cultură. Aceeași logică se regăsește în cele mai bune tehnici disponibile ale Uniunii Europene (BAT). BAT 22 prevede încorporarea dejecțiilor în sol cât mai repede posibil după împrăștiere, acolo unde tehnica este aplicabilă, tocmai pentru reducerea emisiilor de amoniac. Intervalul asociat BAT este, în mod obișnuit, de 0–4 ore, putând ajunge până la 12 ore atunci când condițiile nu permit intervenția mai rapidă.

Și regulile din România merg în aceeași direcție. Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați stabilește condiții pentru aplicarea fertilizanților și, pentru terenurile arabile cu pantă mai mare de 12%, impune încorporarea îngrășămintelor organice în cel mult 24 de ore de la aplicare. Reglementările cer totodată evitarea aplicării în condiții nefavorabile, precum terenurile saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă și prevăd restricții suplimentare când sunt prognozate precipitații intense.

Mirosul spune că există compuși odorigeni, nu cât de poluat este aerul

Îl simți de la câțiva kilometri și prima reacție poate fi: dacă miroase atât de tare, ce este în aer? Intensitatea mirosului „de țară” nu oferă însă răspunsul. Nasul uman poate detecta unii compuși odorigeni chiar și la concentrații foarte mici, iar University of Missouri arată că nivelurile măsurate de amoniac și hidrogen sulfurat nu se corelează neapărat cu intensitatea mirosului sau cu numărul reclamațiilor. Un miros poate fi foarte neplăcut fără ca intensitatea lui să ne spună dacă aerul este poluat.

Și mai surprinzător este că distanța de la care îl simțim poate spune mai multe despre vreme decât despre cantitatea de fertilizant împrăștiată pe câmp. Vântul poate purta pana de miros către un cartier, în timp ce o zonă aflată la aceeași distanță, dar în altă direcție, nu simte aproape nimic. Seara, aerul mai stabil îl poate ține aproape de sol și îl poate face mai persistent. Așadar, „miroase până aici” nu este o măsurătoare a calității aerului și nici dovada că fermierul a aplicat prea mult. Nasul detectează mirosul, dar doar concentrațiile măsurate de laboratoare autorizate sunt cele care pot spune ce există, de fapt, în aer.

Disconfortul oflactiv produs de „mirosul de țară” poate fi simițit termporar în proximitatea terenurilor agricole pentru câteva ore sau zile și este real, dar este partea firească a unui circuit cât se poate de natural: resursele din fermă se întorc în pământ pentru a produce o nouă recoltă, hrană de calitate și cu o presiune mai mică a costurilor asupra prețului final.

Întrebări aduse de vânt:

E normal să miroasă după fertilizarea organică? Da. Este familiarul „miros de țară” care însoțește temporar aplicarea pe câmp a materialelor organice.

Cât timp se poate simți mirosul „de țară” când se fertilizează organic un teren? Nu există o durată fixă, dar primele aproximativ 36 de ore sunt mai importante când materialul rămâne la suprafață, iar vremea poate scurta sau prelungi intervalul.

De ce se simte miros „de țară” dacă terenul este departe? Vântul poate purta pana de miros pe distanțe mai mari într-o anumită direcție. Faptul că se simte departe nu înseamnă că s-a aplicat prea mult.

Dacă miroase puternic, înseamnă că aerul este periculos? Nu automat. Nasul detectează compușii odorigeni, dar intensitatea mirosului nu măsoară concentrația lor și nici nivelul de poluare.

Gunoiul de pasăre miroase mai puternic? Nu neapărat. Este, în general, mai uscat decât dejecțiile porcine lichide, iar intensitatea depinde de material, umiditate, temperatură, vânt și modul de aplicare.

Se poate reduce mirosul? Da. Încorporarea sau injectarea și alegerea unei ferestre meteo potrivite pot reduce semnificativ perioada în care acesta este perceptibil.

Ce rămâne după ce mirosul „de țară” dispare? Nutrienții și materia organică. Azotul, fosforul și potasiul susțin următoarea cultură, iar carbonul organic contribuie la funcționarea solului.

Și ce legătură are asta cu hrana de calitate? Nutrienții bine gestionați susțin recolte suficiente și de calitate, iar reutilizarea lor poate reduce necesarul de fertilizanți cumpărați și una dintre presiunile asupra costului hranei.

Resurse:

https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/agri-food-supply-chain/ensuring-availability-and-affordability-fertilisers_en

https://agriculture.ec.europa.eu/media/stories/waste-resource-how-livestock-manure-can-help-close-europes-nutrient-loop_en

https://cropwatch.unl.edu/2018/timing-manure-application-avoid-neighbor-nuisances

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/176554

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/280708