Specialiștii lansează avertismente dure, odată cu noile discuții de la nivelului Uniunii Europene privind extinderea sistemului de taxare a emisiilor de carbon către încălzirea locuințelor și transportul rutier, care vor duce inevitabil la scumpiri ale energiei și carburanților.
Măsura ar urma să fie aplicată începând cu 2028 și ar funcționa prin obligarea furnizorilor de combustibili să cumpere certificate de emisii pentru CO₂, cost care va fi transferat treptat în prețurile plătite de consumatori. Estimările la nivel european indică posibile creșteri între 3% și 15% pentru gaz, motorină, benzină sau păcură, în funcție de evoluția pieței certificatelor.
În paralel, statele membre discută și despre crearea Fondului Social pentru Climă, un mecanism prin care o parte din veniturile generate de ETS2 ar urma să fie redistribuite către gospodării vulnerabile și întreprinderi mici.
România ar putea beneficia semnificativ de acest fond, cu o alocare estimată la aproximativ 8 miliarde de euro, destinate sprijinirii populației și investițiilor în eficiență energetică.
În acest context, președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, consideră că România trebuie să adopte la Bruxelles o poziție „fermă, dar negociabilă”.
Potrivit acestuia, țara noastră trebuie să evite atât o atitudine de acceptare necondiționată a noilor reguli, cât și una de respingere completă, încercând în schimb să obțină condiții mai avantajoase pentru populație și economie.
Unul dintre principalele argumente ale României în negocieri este legat de reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în ultimele decenii.
Datele Agenției Europene de Mediu arată că România a redus emisiile totale cu aproape 60% în 2023 față de 1990, iar alte evaluări indică reduceri chiar mai mari, de peste 70% față de nivelul din 1990.
De asemenea, în sectoarele non-ETS, România s-a încadrat în ultimii ani sub plafoanele stabilite la nivel european, având chiar un excedent de emisii neutilizate în anumite perioade.
Aceste rezultate sunt invocate pentru a susține ideea că România a făcut deja progrese importante în tranziția climatică și nu ar trebui tratată la fel ca statele care nu au avut reduceri similare.
Totuși, experții atrag atenția că aceste scăderi sunt explicate în mare parte de restructurarea industrială de după 1990, nu doar de politici climatice active, ceea ce limitează forța argumentului în negocierile actuale.
În același timp, Chisăliță subliniază că România nu poate miza exclusiv pe trecut, deoarece obiectivele europene vizează în principal reducerea emisiilor până în 2030 și 2050. Prin urmare, poziția țării trebuie să includă și o strategie clară de investiții viitoare în energie, infrastructură și tehnologii verzi.
„România trebuie să aibă o poziție fermă, legitimă și negociabilă european, fără ca România să pară nici obedientă, nici obstrucționistă, dar să prevină o nouă creștere a prețurilor la energie”, afirmă Chisăliță, conform Adevărul.
Analiza specialistului propune trei direcții principale pentru poziționarea României în negocierile europene.
Prima este recunoașterea efortului istoric de reducere a emisiilor, care ar trebui luat în calcul în modul de aplicare a noilor politici.
A doua vizează adaptarea regulilor la realitățile diferite ale statelor membre, având în vedere că nivelul de dezvoltare energetică și capacitatea de investiții variază semnificativ în UE. În acest sens, România ar avea nevoie de flexibilitate în implementare, pentru a evita presiuni economice excesive.
A treia direcție se referă la accesul concret la finanțare și beneficii, nu doar la principii generale. România ar trebui să urmărească o absorbție eficientă a fondurilor europene, investiții în capacități de stocare a energiei și măsuri care să reducă impactul tranziției asupra consumatorilor.
„România susține decarbonizarea europeană, dar nu acceptă o aplicare mecanică a politicilor energetice care ignoră efortul deja făcut, structura sistemului energetic național și nevoia de securitate a alimentării”, este una dintre direcțiile sugerate în analiză.
În esență, dezbaterea privind ETS2 reflectă un echilibru dificil între obiectivele climatice ale Uniunii Europene și diferențele economice dintre statele membre. Pentru România, provocarea este dublă: pe de o parte, evitarea unor creșteri semnificative ale costurilor pentru populație și industrie, iar pe de altă parte, valorificarea fondurilor europene destinate tranziției energetice.
Concluzia experților este că România trebuie să combine fermitatea în negociere cu argumente tehnice solide și cu o strategie coerentă de investiții în sectorul energetic. Nu este vorba despre respingerea politicilor climatice europene, ci despre modul în care acestea sunt aplicate, astfel încât costurile să fie echilibrate și securitatea energetică să nu fie afectată.