Roșii uriașe de grădină. Cinci secrete pentru o recoltă bogată de tomate mari, suculente și gustoase

Dacă vrei o recoltă bogată și gustoasă de roșii, trebuie să știi că asta nu depinde doar de soi, ci și de îngrijirea corespunzătoare a culturii de timate. Dacă vrei să obții roșii mari și suculente, trebuie să respecți niște reguli simple de îngrijire, recomandate de specialiști.

Sfaturi pentru o recoltă bogată de roșii uriașe

Pregătirea solului

Tomatele cred foarte bine și rodesc din abundență în sol fertil, bogat în materie organică. La pregătirea brazdelor este importantă aplicarea îngrășămintelor minerale organice, precum și a celor complexe, care vor lucra pe tot parcursul sezonului de vegetație. Roșiile iubesc locurile bine luminate pe tot parcursul zilei.

Dacă nu au fost aplicate îngrășăminte organice în grădină toamna, atunci primăvara se recomandă administrarea de compost maturat, humus (8 – 10 kg/mp) sau vermicompost (3 kg/) pe solul unde sunt plantele roșiile.

Alte articole

Primii struguri românești sunt gata de cules. Cum arată și cât costă strugurii de seră, crescuți printre legume

Cum se udă corect roșiile, vinetele și ardeii pe timp de caniculă. Greșeala pe care o fac mulți români

În găurile de plantare pot fi puse îngrăsăminte precum compostul granulat de cal sau vermicompostul, fiind prietenoase cu mediul și asigurând nutrienții necesari plantelor pe termen lung.

Din îngrășămintele minerale, se poate aplica superfosfat (50-70 g pe 1 mp), sulfat de potasiu (30-40 g pe 1 mp) și îngrășăminte complexe cu conținut ridicat de potasiu, potrivit agrointel.ro.

Citește și: Trucul simplu pentru o recoltă bogată de castraveți. Vei culege legume delicioase până la toamnă

Irigarea

Pentru o recoltă sănătoasă de roșii, e nevoie ca solul are nevoie de umiditate, în special în timpul înfloririi și fructificării. Umiditatea solului ar trebui să fie de cel puțin 80%. În lipsa unor instrumente de măsurarea a umidității, se ține cont de starea plantelor, condițiile meteorologice, tipul de sol, metoda de plantare și prezența/absența stratului de mulcire.

Reguli pentru udarea roșiilor

• roșiile se udă la rădăcini, evitând eroziunea solului și umiditatea care pătrunde pe frunze;
• apa pentru irigare trebuie să aibă o temperatură cuprinsă între 20 și 22 de grade Celsius
• plantele trebuie să fie udate din abundență. Solul trebuie umezit la o adâncime mare, adică stratul de rădăcină trebuie să fie mereu umed. Dacă solul este udat insuficient, rădăcinile roșiilor vor fi localizate superficial și vor suferi în mod constant din cauza lipsei de apă și nutriție
• pentru a reține umiditatea în zona rădăcinilor, plantele se udă mai rar și nu se slăbește solul din jurul tufișurilor. Se poate mulci solul cu fân sau alte materiale organice, pentru a crea condiții favorabile pentru dezvoltarea bacteriilor benefice în sol și se va asigura nutriția plantelor.

Fertilizarea

Pentru o recoltă bogată de roșii, tufele au nevoie de o nutriție adecvată. Nutrienții din sol nu sunt mereu bine absorbiți de sistemul radicular al plantelor, deoarece pot fi într-o formp greu accesibilă sau sunt îndepărtați în timpul udărilor.

Azotul, de care roșiile au foarte mare nevoie la începutul sezonului de vegetație, este un element foarte mobil și slab fixat în sol. Fără azot, roșiile se opresc din creșteere, frunzele devin galbene și cad. Așadar, azotul se administrează în prima jumătate a perioadei de creștere a plantelor.

Specialiștii recomandă să nu se facă excese, mai ales în perioada de înrădăcinare a răsadurilor și a înfloririi, doarece o cantitate prea mare de azot interferează cu absorbția fosforului.

În prima jumătate a sezonului de vegetație, plantele se fetilizează cu o infuzie de buruieni și cu îngrășământ complex cu un conținut ridicat de fosfor și un set complet de microelemente. Este utilă aplicarea fertilizării cu bor și calciu.

În perioada de fructificare, se recomandă folosirea îngrășămintelor care conțin mai mult potasiu. Tufele bine dezvoltate care cresc în sol fertil se fertilizează de 3-4 ori pe sezon, iar plantele slab dezvoltate se fertilizează mai des, la fiecare 2-3 săptămâni.

Copilirea

Copilirea roșiilor, adică îndepărtarea în timp util a copililor în exces promovează formarea loegumelor mari și accelerează procesul de coacere. Plantele formate corespunzător au parte de o ventilație optimă și de o cantitate de lumină adecvată care facilitează creștere conținutului de zahăr din legume, fiind, totodată, și o măsură foarte bună pentru prevenirea apariției bolilor.

Plantele care au prea mulți lăstari produc roșii mici care se coc mai greu. Roșiile cu creștere nedeterminată trebuie să aibă 1 – 2 tulpini, de unde se îndepărtează toți copilii, cu excepția lăstarilor care sunt situați sub primul ciorchine de flori.

Astfel, toate resursele plantei se concentrează pe formarea legumelor. Roșiile cu creștere determinată și semideterminată pot fi crescute cu 2 – 3 tulpini.

Cu cât tufele de roșii cresc mai aproape una de cealaltă, cu atât mai atent se elimină copilii. Doar tipurile de roșii  cu creștere superdeterminată și standard nu au nevoie de copilire.

Pentru ca fructele de la etajele superioare să atingă dimensiunea dorită și să se coacă, este important ca la sfârșitul sezonului să copilească din timp partea superioară a tulpinii principale sau a lăstarilor laterali.

Citește și: De ce să pui bicarbonat de sodiu pe roșiile din grădină. Efectele benefice pot fi observate în doar câteva zile

Defolierea

Una dintre cele mai fecvente greșeli este defolirea excesivă sau îndepărtarea prea multor frunze de la roșii în scopul de a facilita iluminarea și ventilarea optimă. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că plantele au nevoie de frunze pentru a forma nutrienții necesari dezvoltării complete a plantei și fructificării.

Imediat după plantarea roșiilor, se elimină doar frunzele inferioare, aflate la baza tulpinii. Cu toate acestea, dacă nu ating pământul și nu sunt afectate de agenți patogeni sau dăunători, toate frunzele se lasă până când roșiile de pe primul ciorchine ating dimensiunea dorită. Soiurile de roșii înalte au nevoie de cel puțin trei frunze înainte de formarea primului ciorchine, iar soiurile pitice, de 1-2 frunze.