S-a stins din viață jurnalistul Șerban Cionoff

Șerban Cionoff a debutat în presă în aprilie 1966 la ziarul „Contemporanul” cu trei notițe nesemnate în pagina de știință, însă, după absolvirea Facultății de Filozofie din cadrul Universității București, s-a impus prin stilul său autentic în paginile revistelor culturale “ Amfiteatru”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna” sau „Orizont”.

Doliu uriaș în cinematografia mondială! Unul dintre cei mai îndrăgiți actori din distribuția filmului „Fast and Furious” a murit la 61 de ani

„Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își exprimă profunda tristețe pentru trecerea în eternitate a colegului de breaslă și jurnalistului de forță care a fost Șerban Cionoff. Gazetar de cursă lungă și cu un condei incponfundabil, Șerban Cionoff a fost o personalitate a presei românești, cu colaborări prestigioase la publicații de ținută, a fost un om ardent și implicat în viața cetății. Vasta sa experiență și personalitatea sa au făcut ca Șerban Cionoff să fie unul dintre membrii de vază ai Juriului de Onoare, Disciplină și Arbitraj al UZPR”, se arată într-un comunicat UZPR.

Citește și

Alte articole

Doliu în presă, a murit Alexandru Gheorghiaş, comentator la Eurosport

Jurnalistul Daniel Dimache a murit subit la 54 de ani

Doliu în Superliga României. Un conducător de mare club, mort după ce s-a intoxicat cu fum în urma unui incediu

Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu o pot face la capela cimitirului Reînvierea. Înmormântarea va avea loc joi, la ora 12:00.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Reacții după tragica pierdere: Drum lin către cer, Șerban Cionoff!

Astă seară am primit o veste îngrozitoare… la ora 22.04.2025, Natașa, soția lui Șerban Cionoff, mi-a spus la telefon că nu mai este… Întunericul de afară mi-a cuprins mintea, încât nu am putut articula decât: Cum nu mai este? Câteva secunde nu am mai zis nimic, bâiguiam doar: Nu se poate…

Omul Șerban Cionoff era devotat atât profesiei, cât si oamenilor. Știu acest lucru. Am lucrat cu el. Știa să fie categoric, dar cu o blândețe de te rușinai; era șef, dar și prieten. Nu-i plăceau disputele. Era un prieten adevărat.

Într-o lume în care relațiile sunt superficial, prietenia adevărată este mai rară, dar și mai adâncă. Șerban Cionoff juta pe toată lumea necondiționat.  Era o persoană extrem de veselă și mereu gata să facă o glumă, avea o personalitate puternică, era un bun ascultător și sfătuitor. Emana delicatețe, cumsecădenie, omenie.

Am cunoscut, în el, un om curat și loial; cu un puternic simț al dreptății, însă, echilibrat și fără să se grăbească să judece și să rănească cu vorbe grele; cu umor și ironie blândă, just plasată, atunci când putea să ne descrețească frunțile. Tocmai de aceea îi port deopotrivă o recunoștință pe care am datoria să o mărturisesc în mod public, dar și amintirea de neșters a unui om blând, cumpătat și înțelept, delicat și devotat, a unui om cu un farmec aparte și cu un deosebit simț și cult al prieteniei, în acel sens superior pe care Aristotel îl conferă acestei relații profund și esențial umane, atunci când ea se bazează pe afinitățile care izvorăsc din virtute.

Ce părea o veste ruptă de ireal cu câteva ore în urmă, acum s-a dovedit a fi o foarte tristă realitate. Șerban Cionoff, omul cu sute de prieteni, a plecat la ceruri. Cerul plumburiu nu era hotărât ce să facă: să plângă după un suflet ce se mută la un loc mai ferit de răutate sau să înghețe timpul ca și gerul de afară.

Acum sunt mai săracă cu un prieten, mai am un număr de telefon la care nu va mai răspunde nimeni. Dar îţi mulţumesc, deci, ţie şi destinului că am lucrat împreună și te-am cunoscut. Am pierdut, prin plecarea ta, una dintre cele mai luminoase ființe ale vieții mele.

De azi înainte nu-l vom mai caută la telefon sau acasă. De azi înainte îl vom caută doar în inimile noastre, singurul loc de unde nu va mai plecă niciodată.

Odihnească-se în pace!

Drum lin către cer, Șerban Cionoff (Viorica Nicolescu/UZPR)

Activitate în presă: aprilie 1966, „Contemporanul”, „Viața Studențească”, „Viața Românească”; 1968-1971, redactor șef adjunct al revistei „Universitas”, publicație a Universității București; 1974-1989 „Scânteia tineretului”; „Amfiteatru”, „Viața Românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Orizont”, „Ateneu”, „jurnalul.ro”, „Amos News”, „AM Press”, „Dimineața”.