S-a stins din viaţă un îndrăgit actor român. A jucat în sute de piese la Teatru Naţional şi Teatrul Mic

Născut în 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, dar, iniţial, s-a făcut cunoscut şi auzit prin poezia protestatară împotriva dictatului de la Viena în anii ’40, din ziarul „Ardealul”, iar în anii ce au urmat şi în alte publicaţii, precum „Universul literar”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Fapta” şi „Tribuna” din Braşov.

Dinu Ianculescu s-a dedicat teatrului şi filmului, ca actor angajat al Teatrului Naţional Bucureşti, apoi la Studioul actorului de film ”C. Nottara”, devenit Teatrul Tineretului, de unde a plecat, find chemat de regizorul Radu Penciulescu, la Teatrul Mic.

”Pe scenă aducea prestanţă şi prezenţă, o eleganţă care îl făcea remarcat. Aceleaşi atribute le-a transferat, prin vocea sa educată şi melodioasă, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Română, unde a colaborat încă de la înfiinţare”, au apreciat reprezentanţii Teatrului Mic.

La Teatrul Mic a jucat în spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcărete (”Nebuna din Chaillot”, 1978; ”Diavolul şi bunul Dumnezeu”, 1981; ”Richard III”, 1983), Cristian Hadjiculea (”Nu pot să dorm”, 1982), Cătălina Buzoianu (”Maestrul şi Margareta”, 1980), Sorana Coroamă-Stanca (”Nu suntem îngeri”, 1975; ”Două ore de pace”, 1977) sau Valeriu Moisescu (”Emigrantul din Brisbane”, 1970).

Alte articole

Un avion Turkish Airlines a fost evacuat de urgență după ce a luat foc în timp ce ateriza. Cei 277 de pasageri și 11 membri ai echipajului au fost scoși pe tobogane VIDEO

„Găinărie” la STB: Șoferi prinși furând combustibil și piese auto după o idilă la muncă și percheziții de amploare

Stabilit în Germania, Dinu Ianculescu şi-a continuat cariera artistică, şi a jucat la Darmstadt şi Munster, a realizat emisiuni radiofonice în Frankfurt am Main. A făcut dese drumuri înapoi în ţară şi fost prezent la sărbătorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris: ”Pentru voi, dragi colegi de suflet, şi pentru cei ce vin, cu toată inima (din păcate bolnavă) Salutul meu”.