Să-i râdem CANICULEI în NAS. Cele mai amuzante bancuri cu şi despre temperaturi ridicate

Logica popoarelor privind canicul

Logică neamţului: Dacă astăzi e caniculă şi mâine va fi aceeaşi caniculă, trebuie să investim într-un aparat de aer condiţionat care să ne permită să muncim mai eficient
Logică grecului: Dacă astăzi e caniculă şi mâine va fi tot caniculă trebuie să mergem în vizită la careva care are acasă aer condiţionat şi să stăm măcar o săptămâna la ei
Logică francezului: Dacă astăzi e caniculă şi mâine e aceeaşi caniculă, înseamnă că de fapt astăzi este mâine???
Logică SUA: Dacă astăzi e caniculă şi mâine e caniculă, ne vedem nevoiţi să intervenim cu armata şi s-o stârpim
Logică chinezului: Dacă azi e caniculă şi mâine va fi tot caniculă, am face bine s-o exportăm!
Logică romanului: Te fac o bere? Cică azi şi mâine o să fie caniculă.

Citeşte şi BANCUL ZILEI: Reducere de 50% la vecina

Un preot catolic, unul protestant şi un rabin, după un lung şi plictisitor conciliu ecumenic, se hotărăsc să se retragă pentru a se scalda într-un lac pentru a scăpa de caniculă. Ajung la scăldat, mai pălăvrăgesc o vreme, apoi se dezbracă şi intră în apă, se scaldă, ies pe iarbă şi în timp ce şedeau la soare apare un grup de femei.
Preotul catolic şi pastorul protestant îşi acoperă repede părţile ruşinoase. Rabinul însă îşi acoperi fatza.
După ce trec femeile, creştinii îl întreabă nedumeriţi pe rabin:
– Bine, Rabbi Jacob, dar de ce nu te-ai acoperit şi tu la fel că noi ?
La care rabinul răspunde:
– Nu ştiu cum e la voi în comunitatea religioasă, dar la noi credincioşii mă cunosc după faţă.

Alte articole

Cele mai bune glume cu legendarul Chuck Norris. Actorul s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani, însă bancurile cu el nu vor muri niciodată

Citeşte şi BANCUL ZILEI: Olteanca, moldoveanca şi ardeleanca la spovedanie

Un european rătăcit în Sahara se mişcă tot mai greu; după trei zile de sete şi caniculă cumplită, de-abia se târăşte. De-odată i se înfăţişează privirilor înceţoşate o silueta stranie. Pare un om în carne şi oase.
– Apă! Şopteşte călătorul rătăcit.
– Nu pot decât să-ţi dau o cravată, sună răspunsul, atât de năucitor.
Cel rătăcit se târăşte mai departe, până când .. minune! Un restaurant luxos răsare din deşert, făcându-l pe însetat să se ridice şi, cu ultimele puteri, să se năpustească spre intrare. La uşa, însă, un cerber galonat îl opreşte brutal:
– Stop! Ţinută obligatorie! Fără cravată, nu se intră.