CALENDAR ORTODOX 2017. In Marţea Mare din Săptămâna Patimilor se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe lângă casa. Marţea Mare este ultima zi in care gospodarii mai pot face treburi pe câmp sau în care se mai spală si se calca. Din aceasta zi, se spune ca bărbaţii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.

Femeile din multe zone rurale dau de pomana in aceasta zi pasca ramasa de la Paste si vin rosu.

Alte Articole

Ce poveste de dragoste a trăit Carmen Harra! Ce a făcut după ...

Imagini neștiute cu Mioara Roman! Postarea Oanei de ziua ei ...

Motivul pentru care Ramona Olaru a refuzat să participe la Asia ...

MARŢEA MARE este ultima zi in care gospodarii mai pot face treburi pe camp sau in care se mai spala si se calca. Din aceasta zi, se spune ca barbatii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.

Marți, în Săptămâna Luminată, au loc uscarea și sfărâmarea Sfântului Agneț, sfințit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta și Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. Al doilea Agneț este uscat și sfărâmat după o rânduiala specială. După ce este sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agneț este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtașirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.

SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Tradiţii şi obiceiuri în prima săptămână după Paşte

În seara de marţi se savarseste slujba deniei, in cadrul careia se citeste pilda celor 10 fecioare.

Pilda celor 10 fecioare prezinta 10 fecioare: 5 „intelepte” si 5 „neintelepte”. Acestea merg inaintea Domnului Iisus Hristos si se pregatesc pentru nunta. Mirele intarzie si fecioarele adorm, insa la miezul noptii se vesteste sosirea lui. Cele 10 fecioare neintelepte au candelele aprinse, insa untdelemnul este pe sfarsite asa ca cer imprumut de la celelalte.

Acestea refuza, motivand ca astfel si candelele lor se vor stinge. Fecioarele nebune merg indata sa cumpere untdelemn, insa in tot acest timp soseste mirele care intra la nunta si cele ramane acolo. Fecioarele nebune gasesc usa inchisa si striga „Doamne, Doamne deschide-ne noua”, insa mirele raspunde „Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi”. Pilda se încheie cu următoarea învățătură: „Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”.

Prin intermediul acestei pilde Manturitorul ne pregateste pentru vesnicia care urmeaza, pentru viata de apoi. In Noul Testament venirea lui Hristos este asemanata unei nunti, el fiind mirele mult asteptat, iar imparatia cerurilor se aseamana cu cele 10 fecioare. Deducem din aceasta pilda ca o stare de veghe neintrerupta este absolut necesara pentru a ne ingriji de sufletele noastre si pentru a fi pregatiti pentru sfarsit in fiecare clipa. Sfantul Ioan Gura de Aur este de parere ca somnul reprezinta moartea, iar strigarea de la miezul noptii, „Iata, mirele vine”, reprezinta trambita arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemati la judecata.

În vremea postului nu trebuie sa ne oprim doar la infranare, nevointe, metanii etc, ci toate acestea trebuie insotite de milostenie.

SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ: În popor există credinţa că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porţile raiului pentru sufletele păcătoşilor reţinute în iad, de la Adam şi până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Uşile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii.

În această perioadă, toate lucrurile se umplu de lumina sfântă a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paști, în biserică se sting toate luminile și numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă, prevestind parcă intrarea într-o săptămână cu totul aparte. Spațiul întunecos reprezintă chipul morții și al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu și îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.

Preotul adresează chemarea „Veniți să primiți lumină!” tuturor, îndemnând trecerea de la întunericul morții, la lumina vieții veșnice, prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singură lumânare în noaptea de Paști.

Săptămâna Mare  are menirea de a pregăti credincioșii pentru Învierea Domnului. Este vorba atât de o pregătire sufletească, cât și de o pregătire trupească, postul se înăsprește, iar cei care nu au putut să-l țină până atunci, se străduiesc ca, cel puțin în această săptămână, să-l respecte. În Bihor și în Maramureș, este numită și Săptămâna Neagră. În Maramureș, oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru și în albastru închis. Mulți credincioși încearcă chiar să țină post negru în unele din aceste zile, având credința că Dumnezeu îi ferește de boli, le dă sănătate și îi ajută pentru tot restul anului. În Săptămâna Mare e bine ca toți credincioșii să fie împăcați cu toată lumea, să ierte și să-și ceară iertare.

În această săptămână, de duminică și până vineri, se săvârșește slujba deniilor, rânduieli de o frumusețe deosebită, care evidențiază momentele dramatice legate de Patimile și Jertfa lui Hristos. Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt unicate în cultul ortodox, fiind Utrenii, adică slujbe de dimineața, săvârșite seara. Luni și marți, la utrenii, se citesc Evangheliile, care ne amintesc de cele din urmă învățături ale Domnului. Miercurea Mare ne amintește de păcătoasa desfrânată, care însă, ungându-L pe Hristos cu mir, devine mironosiță. De asemenea, Miercurea Mare ne amintește de trădarea lui Iuda, care L-a vândut pe Domnul Iisus Hristos pentru treizeci de arginți, gestul său făcând ca ziua de miercuri să fie declarată zi de post, alături de ziua de vineri, când a fost răstignit Iisus.

În Săptămâna Mare toată lumea este ocupată, pregătindu-se să întâmpine marea zi a Învierii Domnului. Conform site-ului www.crestinortodox.ro, Săptămâna Mare este însoțită de o serie de tradiții și obiceiuri populare. Acum se face curățenie generală în gospodărie, se mătură curțile, se repară gardurile, se curăță șurile, se scoate nămolul din șanțuri, se face curățenie și în grajdul animalelor. În ziua de luni se scot lucrurile la aerisit, se văruiesc casele, se spală sau se repară mobila, se spală geamurile și perdelele. Muncile la câmp sunt permise doar până miercuri, de joi bărbații rămân pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile casnice. Casele trebuie să strălucească de curățenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului așa cum se cuvine.

Miercurea mare = Ziua când Iuda l-a vândut pe Iisus

Iisus a petrecut această zi în Betania, unde avea mulţi prieteni dragi – pe Lazăr cel înviat din morţi, pe surorile acestuia, Marta şi Maria, pe Simon leprosul. Pe când se afla în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de Iisus o femeie cu un vas de alabastru plin cu mir scump, pe care l-a turnat pe capul şi pe picioarele Lui, când şedea la masă.
Apostolii au certat-o pe femeie pentru această risipă, susţinând că mirul trebuia vândut, iar banii, împărţiţi săracilor. Însă Iisus a zis: „Pe săraci îi aveţi pururea cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea, această femeie a turnat mir pe trupul Meu şi M-a pregătit pentru îngropare”.

Joia mare = Cina cea de Taină

La Cina cea de Taină, Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie şi le-a spus ucenicilor că unul dintre ei îl va trăda. S-a petrecut în foişorul unei case din cartierul aristocratic de pe Muntele Sionului. Înainte de a intra în casă, la masă, Iisus le-a spălat picioarele ucenicilor săi, într-un act de smerenie.
„Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”, le-a spus. Apoi, Iisus a împărţit azima de pe masă în părţi egale şi le-a dat-o ucenicilor săi, spunându-le: „Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi cu paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22, 19-20)

Se citesc cele 12 Evanghelii

După Cină, Iisus şi ucenicii lui (mai puţin Iuda), au coborât spre Valea Chedronului şi s-au oprit într-o grădină cu măslini de la poalele Muntelui Eleonului, numită Ghetsimani. Hristos a rămas în Ghetsimani singur, părăsit de ucenici. După ce ucenicii au adormit, a avut loc o ultimă ispitire a Mântuitorului, de către diavol, care-i punea înainte frica de moarte.
A urmat momentul trădării lui Iuda, care a venit împreună cu mulţime multă în grădina Ghetsimani. L-a sărutat pe Iisus aşa cum se înţelesese cu arhiereii, pentru ca aceştia să-l poată deosebi de ceilalţi ucenici.

Citeşte şi PASTE 2015: Ce spun preoţii despre păcatul Facebook şi spovedanie

„Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.”(Matei 26, 47-50)

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii, se scoate Sfânta Cruce din altar şi se aşază în naosul bisericilor. Din Joia Mare până după Înviere, nu se mai trag clopotele la biserici, ci doar se bate toaca.

Vinerea mare = Ziua sacrificiului

În noaptea zilei de joi spre vineri, Iisus a fost dus legat în cetate la Ierusalim, la Sinedriu, unde preoţii împreună cu marele preot urmau să-l judece. Anchetarea s-a desfăşurat în casa comună a marelui preot Caiafa şi a lui Ana. Caiafa strânsese la sfat pe „arhierei şi bătrâni şi cărturari şi căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus ca să-L omoare” (Matei 26,59).

Principalele acuzaţii erau hulirea şi autoproclamarea ca Fiu al lui Dumnezeu. În vremurile de atunci, iudeii erau supuşii romanilor şi n-aveau voie să condamne pe nimeni la moarte. Sfatul lor putea doar să-l asculte pe cel învinuit şi să-i propună sentinţa, dar aceasta trebuia aprobată de romani.
Aşa se face că Iisus a ajuns în dimineaţa de vineri la Pilat din Pont. Acesta, om sângeros, dar ameninţat de împăratul Tiberius că va muri dacă nu înăbuşă revoltele din Iudeea, se dovedeşte a fi conciliant. Găsindu-l nevinovat pe Iisus, îl trimite la regele Irod Antipa. Nici acesta din urmă nu-l găseşte vinovat şi-l trimite iar la Pilat.

Fiind Paştele evreiesc, Pilat a întrebat mulţimea adunată în faţa palatului pe cine să elibereze dintre cei doi judecaţi în acea zi: pe Iisus sau pe tâlharul Baraba? Prin mulţimea pestriţă şi-au făcut loc şi conducătorii iudeilor, care îndemnau pe cei de faţă să-l elibereze pe Baraba, iar Iisus să fie condamnat la moarte prin răstignire.

E ziua în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie

A urmat procesiunea, iar pe umerii lui Iisus a fost pusă o cruce grea. Mântuitorul a urcat Via Dolorosa înconjurat de mulţimea care-l scuipa şi-l umilea, strigându-i să se salveze acum singur, dacă este Fiul lui Dumnezeu. După 14 opriri, a ajuns pe dealul Căpăţânii. A urmat răstignirea, umilirea şi ridicarea crucii între doi condamnaţi tâlhari.

La picioarele lui au stat mereu Fecioara Maria, Ioan şi Maria Magdalena. După câteva ore de agonie, Iisus şi-a dat ultima suflare. Spre a se convinge că Hristos a murit cu adevărat, un ostaş i-a împuns coasta cu suliţa şi îndată au ţâşnit sânge şi apă. Conform Bibliei, pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, multe suflete au plecat la cer, iar catapeteasma din templu s-a rupt.
Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce şi l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul său aflat într-o grădină din apropierea locului răstignirii. Corpul lui a fost luat şi aşezat în mormânt într-un giulgiu, iar peste mormânt a fost prăvălită o piatră mare, ca trupul lui Iisus să nu fie furat de ucenicii lui. Totodată, au rămas de pază doi soldaţi romani.
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci o ceremonie de scoatere a Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă, în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

Sâmbăta mare = Ziua coborârii în iad

În Sâmbăta mare, care încheie Săptămâna Patimilor, creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad până la Adam şi Eva (izgoniţi şi osândiţi după înfăptuirea păcatului originar), ruperea lanţurilor care-i ţineau pe aceştia în întuneric şi obţinerea promisiunii vieţii veşnice pentru fiecare om care crede în Dumnezeu. Este o zi a tăcerii şi a aşteptării Învierii.

Duminica = Ziua Învierii

Învierea lui Iisus Hristos, după ce a luat asupra Sa păcatele omenirii şi a fost răstignit pe cruce, este cel mai important eveniment al creştinătăţii. Duminica Paştelui simbolizează biruinţa lui Iisus asupra morţii şi promisiunea vieţii veşnice.
Este temelia bisericii pe care o cunoaştem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii şi de apostolii lui Hristos. În Evanghelia după Marcu scrie că femeile mironosiţe au intrat în mormântul în care a fost Iisus îngropat şi acolo au întâlnit un înger îmbrăcat în veşmânt alb.
„Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată.
Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.”